Salutare !
Iata inca un blog care va muri de tanar, saracu’…
Nu mai promit cum fac de obicei : ca o sa scriu regulat, o sa ma tin de el, o sa fiu constiincioasa ca o eleva de liceu !
Asta cu eleva nu e tocmai inspirata. Azi dimineata, o eleva de liceu – o pustoaica as putea spune acum, ca am mai imbatranit si eu un pic – isi vopsea pleoapele in tramvai.
Am urmarit-o cu atentie, nu de multe ori mi-e dat sa am parte de asemenea spectacol ! Trei-patru statii i-a luat sa-si traga o dunga neagra si neregulata pe deasupra genelor blonde. Cata sarguinta, cata rabdare ! Dupa ce dunga a fost gata, a scos din geanta de scoala cutiutele cu farduri : mai intai unul maro-inchis, cu care a insistat pe langa dunga neagra, si unul alb-galbui, pe care l-a imprastiat pe sub sprancene si pe pleoapa de jos. A mai urmat si un creion corector, si un rimel…O orgie cosmetica in tramvai ! A fost una din datile alea cand cochetaria feminina e pur si simplu dezgustatoare – pana si pentru mine, ca practicanta.
Isi oglindea fata somnoroasa intr-o oglinjoara rotunda, care facuse parte odata dintr-o trusa de machiaj. Produsele cosmetice, desi prafuite si pe jumatate consumate, erau de marca – ceea ce mi-a trezit anumite frustrari, gandindu-ma ca eu nici atunci, in vremea liceului, si nici acum uneori nu-mi permit asa rasfat. Sa trecem pestre frustrari (daca putem…).
Revenim la pustoaica. Tramvaiul era plin. Ea era relaxata ca si cum s-ar fi aflat acasa, in fata oglinzii. Spune mult atitudinea asta si despre generatia ei, si despre poporul ei.
Mda…
Nu mai promit ca o sa scriu zi de zi, insa chiar si cu viata mea plicticoasa si imbibata de rutina, tot am de povestit despre ceva – fie si despre o fetita de liceu care se machia in tramvai.
Dimineata am timp, in drum spre munca, sa analizez oamenii si locurile, sa ascult pasarelele care canta chiar daca-i frig, sa rad de babele care-si plimba cateii pufosi si ridicoli, sa pierd autobuzul si sa mai merg o statie pe jos – asa, doar de placere.
O zi normala de ianuarie…
M-am trezit din somn razand in hohote : un vis stupid daca as incerca sa-l povestesc. Acum, cand ma gandesc la ce-am visat, nici nu mi se mai pare distractiv. Dar am gustat din plin momentul, si am inceput sa rad si mai tare cand am constientizat ca rad in somn. De mult n-am mai ras asa in stare constienta – cam patetic, nu ?
Patetic, ne-patetic…asta sunt, alta mama nu mai face, ca sa folosesc un cliseu.
Cam asta a fost dimineata mea de ianuarie 2009. Sa vedem cum decurge ziua…
Posted in Caricaturi, Filosofii de om marunt | Comments (0)
