Pastel aghesmuit
Posted on | October 29, 2009 | No Comments
La o terasa, cativa betivi, condusi de unul mai inimos, cantau « O sole mio », pe o melodie aproximativa, repetand acelasi vers la nesfarsit. Prin apropiere, se auzea un radio ale carui muzici se incalceau cu lalaiala betivilor. Noaptea era ursuza si umeda. Toti trecatorii pareau chercheliti. Un betiv a iesit clatinandu-se dintr-un bar. A stat putin in strada, nemiscat, sa-si recupereze echilibrul si sa se orienteze corect. Inviorat, si-a stabilit directia – spre casa – si a pornit iar, ezitant. In dreptul terasei cu betivii cantareti, s-a oprit din nou. A stat asa pret de cateva clipe. Mai-mai ca li s-ar fi alaturat. Tentatia era mare, chefliii schimbasera genul : cantece populare. Si bautura ar mai fi incaput. Totusi nu. Il astepta nevasta. Si poate ca nici nu cunostea versurile.
Cerul noptii zambea peste pamantul betivilor, dezvaluind o alba luna in crestere pe care n-o vedea nimeni.
Comments
Leave a Reply
-
-
DESENELELELE
