Un link pentru (aproape) fiecare – Proza absurda
Posted on | January 25, 2010 | 54 Comments
Cuvant inainte : am incercat sa includ
cat de multe linkuri din blogroll…
Tartorul prozei arhiscurte isi plimba iguana pe bulevard, si gandea cu voce tare:
– Parca mi-as face si eu un blog, pentru ca se poarta. Dar mi-e ca-l ratacesc prin blogosfera si mi-e cam lene sa pornesc asa, tam-nesam, in cautarea blogului pierdut.
De dupa o cortina, aparu Michiduta cel zburlit si negru ca fundul ceaunului.
– Ce faci, tartore, dai in « boghi » ?
– In primul rand, se spune « dai in bobi ». Si, pe urma, afla ca nu sunt tartor, ci tatuc ! se zburli tartorul prozei arhiscurte.
– Lasa, ca te-am auzit eu ca te bate gandul sa-ti faci blog ! Esti un tip pus pe glume, vad.
– Ma scoti din sarite, uratule ! Daca ma mai calci pe bataturi, sa stii ca-i chem in ajutor pe cei trei prieteni care sunt ! Or sa-ti vina ei de hac, puslama ce esti !
– Esti un amator intr-ale razbunarii, cat de tartor esti tu ! ranji Michiduta. Si, in clipa urmatoare, se metEMOrfoza intr-un ochi care rade, urias si lacrimos. Si radea ochiul… de se prapadea. Cand se mai stapani un pic, ii intoarse tartorului spatele si-i suiera :
– O sa-ti faci tu blog cand lumea asta o sa aiba genunchi ! ii prezise Michiduta. Pa, tartore, te pup !
Tartorul se facu alb-negru la fata de ciuda. Apoi, se colora in verde-portocaliu.
– Sigur, razi cat poti, jigodie ce esti ! Nu fi tu asa de sigur ca n-o sa-mi fac ! Afla de la mine, baiete : singurul lucru sigur e că nu se ştie nimic sigur ! Asa sa stii !
Plin de nervi, isi soptea singur, ca sa se linisteasca : « Nu te compromite ! Nu te compromite ! Nu te ai decat pe tine, tartoras drag ! » Si, deodata, ca din senin, auzi o voce subtirica :
– Nu te necaji, raza mea de soare !
– Cine vorbeste ? Cine esti ? Unde esti ?
– Sunt eu, baiatul cu telecomanda.
Tartorul se uita in stanga, in dreapta, dar nu vazu nimic.
– Aici sunt, tartore ! Iata-ma-s !
La vreo doi metri deasupra, supendat intre cer si pamant, asezat pe-un norisor, era un baiat imbracat intr-un halatel, cu o telecomanda universala in mana dreapta. Il contempla o secunda pe tartor si-i spuse, cu blandete :
– Hai cu mine !
Il lua de mana si-l purta pe strazi intortocheate. Intr-un sfarsit, se oprira in fata unei cladiri darapanate. Deschisera cu greu usa intepenita si intrara intr-un fel de… sala cu oglinzi paralele. Tartorul intepeni in prag.
– Hai, indrazneste, zise baiatul cu telecomanda. Ce stai asa, parc-ai fi din argila polimerica ?
Tartorul facu doi pasi si pipai cu buricele degetelor oglinzile paralele. Lumina arunca in luciul lor irizatii stranii, reflectand inimioare colorate. Mai incolo, cum inaintai pe un pavaj de catifea si urcai niste trepte de lemn, ajungeai intr-o mansarda mov. Acolo, in acea mansarda mov, o molie isi agita aripile in intuneric, cu zbateri scurte.
– Haideti sa stam la un taifas, grai molia, agitandu-se de zor. Sa vorbim asa, despre nimicuri. Serviti niste bunatati. Si ceai si cafea, daca vreti. Nici n-o sa mai stiti unde e acasa, dupa intalnirea asta ! Poftiti !
Tartorul, privind la baiatul cu telecomanda, parea sa aiba o trilema : sa ramana, sa plece, sau, pana la urma, sa-si faca si el blog ?
– Nu fi nelinistit, dragul meu tartor, zise molia, citindu-i gandurile. Relaxeaza-te. Hai mai bine despre evolutie sa vorbim !
– Nu… se balbai tartorul. Nu sunt destul de frumos, nu sunt demn de a sta in aceeasi camera cu voi ! si o zbughi pe usa-afara.
Regasindu-se sub cerul liber, il apuca ameteala. I se parea ca tot pamantul se invarteste cu el. «Opriti planeta, vreau sa cobor !», ii veni sa strige, dar se abtinu. Si asa lumea din jur il privea cu suspiciune. « Am senzatia ca traiesc ca sa visez un vis in care visez ca traiesc. Poate ma vede un gabor, ma legitimeaza si ma salta. Atata mi-ar trebui ! Nu-mi mai fac eu blog nici la pastele cailor ! Mai bine imi vad de ale mele, linistit !»
Ca de nicaieri, la picioarele tartorului aparu un copil cu o infatisare tare ciudata : era si mare, si mic, in acelasi timp. Copilul mare si mic il ruga pe tartor, cu glas plangacios :
– Nene, imi desenezi si mie o poezie ? Nene, nene ! Hai, te rog !
– Pleaca, ma !
– Nene, te rog ! Deseneaza-mi o poezie !
– Pustiule, tu vrei sa ma omori incet, dar lent ? Sterge-o, cand iti spun !
– Nene…
– Cum te cheama, ma, pe tine ?
– Ivanuska ma cheama. Imi desenezi o poezie ?
– Pleaca, ba…
– Nu ? Deci nu ? Deci sigur nu ?
– Nu, ma ! N-auzi ? Valea !
– Deci nu vrei… Atunci, pasol na turbinka, tartore !
Si, cum rosti aceasta formula magica, tartorul de trezi in fundul intunecos al turbincii lui Ivanuska.
« E raul cel mai mic care mi s-ar fi putut intampla, totusi. Cel putin e cald si bine aici ! Ca si cum as trai intr-o lume cu un singur anotimp. Ce-as fi facut daca m-ar fi aruncat intr-un univers inghetat ? », cugeta tartorul, cu optimism. Si, avand regaz sa reflecteze o clipa la conditia lui efemera in aceasta lume, lua o hotarare definitiva : « Cand ies de-aici, jur ca-mi fac un blog, un jurnal virtual cu poze si tot tacamul, sa moara Michiduta de ciuda, in frunte cu toti bloggerii ! O sa scriu despre tot ce-mi trece prin cap : si despre fotbal, si despre muzica rap, si despre bijuterii, daca vreau ! Sa vezi ce repejor o sa urc in clasamentul ZeList ! Or sa vada ei ! Nu va fi jurnalul unui oarecare ! Va fi blogul tartorului prozei arhiscurte, si toti isi vor incepe ziua citindu-l ! Am zis ! »
Inca nu se stie daca tartorul a reusit sa scape din turbinka lui Ivanuska… Cert este ca, intre timp, au aparut o multime de bloguri, care mai de care mai de care.
The End.
Comments
54 Responses to “Un link pentru (aproape) fiecare – Proza absurda”
Leave a Reply
-
-
DESENELELELE
January 25th, 2010 @ 12:26 PM
Foarte drăguţă [şi întortocheată
] povestea. Eu ştiu câtă muncă presupune şi cred că nu am nici jumate din blogrollul tău.
Prin urmare, îţi mulţumesc frumos pentru link şi te felicit pentru munca depusă!
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 12:31 PM
Cell, saru’ mana ! Pai trebuia sa ma incordez si eu, macar o data. Sa intorc gestul…
)
Cu mare placere !
(Povestea s-a intortocheat de la sine, iti dai seama…
[Reply]
January 25th, 2010 @ 12:41 PM
-FELICITARI ! -Sa ia aminte cei care…
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 1:43 PM
Sar’na !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 1:07 PM
uuu, e tare reușită. E plăcut să vezi cum oameni care abia se știu(mai mult din … citite) se văd puși în același context.
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 1:44 PM
Pai asta e si secretul unei ciorbe gustoase : varietatea.
Multumesc !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 1:08 PM
Respectele mele….ai depus ceva munca! Si nu a iesit deloc o proza absurda ci, mai degraba o povestioara “dragalasa”(cum ar spune nepotelele mele).
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 1:44 PM
Teodora, multumesc ! Munca a fost, dar cu placere.
[Reply]
January 25th, 2010 @ 1:54 PM
foarte reusita toata treaba asta! Ai muncit mult, si meriti toate aplauzele din lume!
Multumesc pentru link!
O zi frumoasa!
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 2:29 PM
Orianda, placerea e de partea mea !
O zi superba si tie !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 2:12 PM
ai muncit ceva! am cautat in coltul din dreapta, 880, vad…sa vedem saptamana viitoare! Iti doresc salt spectaculos!
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 2:28 PM
LeP, saltul n-o sa fie pentru mine, ci pentru voi ! Mie nu-mi aduce niciun puncticel in ZeList…
[Reply]
January 25th, 2010 @ 3:14 PM
Eşti tare ambiţioasă! Aşa muncă, aşa rezultat! Felicitări!
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 7:26 PM
Iguana, mai degraba eram datoare…
Multumesc !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 4:29 PM
Deci Calin Hera a dat in mine. Buuun,las’ ca vede el…
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 7:26 PM
Orice asemanare cu realitatea… stii tu poezia !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 5:16 PM
Cred ca tartorul a scapat, ba are si nepoti, si stranepoti!
Multumesc pentru link!
Ma mai straduiesc cu premiul!
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 7:27 PM
Tartorul sa nu scape ? Si a trait fericit pana la adanci batraneti…
Cu premiul, cum pot sa ajut ?
[Reply]
January 25th, 2010 @ 5:31 PM
Aha! Am ajuns spaima blogosferei… Aşa ne trebuie, dacă ne-am înmulţit în halul ăsta!…
Sau ne-am condensat…
Sau…
Oricum, păzea!
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 7:28 PM
Mai degraba decat spaima blogosferei, voi sunteti cei care fac dreptate, niste haiduci, ce mai !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 6:08 PM
Ei, ce să-i faci! Doar copiii îţi pot cere asemene năzbâtii.:)))
Auzi tu, să desenezi o poezie!;)
Felicitări, frumoasă ,,joacă,,
Şi… merci.:)
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 7:29 PM
Mare placere ! Copii abstractizeaza mai lesne decat ne imaginam noi, se pare.
[Reply]
January 25th, 2010 @ 6:34 PM
Ce tare-ai fost cu postarea asta !
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 7:29 PM
Geocer, daca n-am fost si mare, n-am facut nimic !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 7:20 PM
“Nene, imi desenezi si mie o poezie ?”
Geniala fraza asta !
Multam frumos pentru includerea mansardei mele mov in povestioara asta atat de faina.
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 7:30 PM
Lord, fara mansarda mov, povestea nu se mai povestea !
[Reply]
January 25th, 2010 @ 7:50 PM
this is so cool
). big wooork though. i was linked
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 8:27 PM
[Reply]
stalker Reply:
January 25th, 2010 at 8:32 PM
mereu se merita nu? because it’s part of who you are
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 8:47 PM
Io stiu…
January 25th, 2010 @ 8:33 PM
Văd că ai făcut loc tuturor prietenilor. Frumos. Şi mult de muncă aici.
[Reply]
Leo Reply:
January 25th, 2010 at 8:48 PM
Da, Ioan, multi s-au mai strans…
[Reply]
January 26th, 2010 @ 11:07 AM
Leo, tu meriti un premiu pentru ca muncesti ca un chinez batran…
[Reply]
Leo Reply:
January 26th, 2010 at 11:24 AM
Nu, Paul, ma plictisesc precum un chinez tanar !
[Reply]
January 26th, 2010 @ 9:04 PM
Foarte inspirata povestioara ta! Multumesc frumos ca-s parte din ea!
[Reply]
Leo Reply:
January 26th, 2010 at 9:34 PM
Multumesc, Laura ! Pavajul tau de catifea nu putea sa lipseasca…
[Reply]
January 26th, 2010 @ 9:19 PM
“La vreo doi metri deasupra, supendat intre cer si pamant, asezat pe-un norisor, era un baiat imbracat intr-un halatel”
Eh vezi?E si halatelul bun la ceva.:D
[Reply]
Leo Reply:
January 26th, 2010 at 9:34 PM
E bun de tot, halatelul din poveste ! Dar si cel din realitate – si mai si !
[Reply]
January 26th, 2010 @ 9:24 PM
AM lăsat şi ieri un comentariu, dar nu-l regăsesc. Cristi este uimit, nici al lui nu apare.
Mulţumim pentru că ne-ai adăugat în scriere pe care am citit-o cu mare plăcere.
O seară minunată!
[Reply]
Leo Reply:
January 26th, 2010 at 9:33 PM
Geanina, serios ? Nu-mi explic de ce… Va multumesc amandurora frumos !
O seara placuta intregii familii !
[Reply]
January 26th, 2010 @ 9:32 PM
[Reply]
Leo Reply:
January 26th, 2010 at 9:42 PM
Uraaaaaaaaaa ! Reciproc !
[Reply]
January 28th, 2010 @ 9:45 AM
Jesus! Cat trebuie sa fi muncit la toate linkurile alea! Impresionant!
[Reply]
Leo Reply:
January 28th, 2010 at 10:18 AM
Ha ! Ivory, munca a fost, da’ s-a meritat pe deplin !
[Reply]
January 28th, 2010 @ 10:35 AM
Multumesc Leo! lol..Mi-a placut cum ai intors-o!
[Reply]
Leo Reply:
January 28th, 2010 at 10:49 AM
Isabela, m-am distrat tare mult cu ideea asta : “Ce stai asa, parc-ai fi din argila polimerica ?” – curata inspiratie !
[Reply]
January 31st, 2010 @ 12:38 PM
Foarte tare scris:)…nu ma gandeam ca poti sa ai atata inspiratie:)…felicitari Leo:)
[Reply]
Leo Reply:
February 2nd, 2010 at 10:40 PM
Raparule, mersi frumos !
[Reply]
February 2nd, 2010 @ 12:06 AM
Muncă, tată, şi inspiraţiune, la greu…
Pălăria mi-am scos-o de ceva vreme.
[Reply]
Leo Reply:
February 2nd, 2010 at 10:23 PM
Nelinistitule, pune-ti palariuta la loc pe cap, ca te trage curentul ! Multumesc, monser !
[Reply]
February 2nd, 2010 @ 9:57 AM
Merci, Leo…
[Reply]
Leo Reply:
February 2nd, 2010 at 10:22 PM
Placerea e de partea mea.
[Reply]
February 25th, 2010 @ 7:29 AM
Mă surpind începând ziua cu un zâmbet care mi se lăţeşte pe faţă. Trebuie să mă bărbieresc. Ups, trebuia s-o trezesc pe fiică-mea, s-o duc la grădi. Halal tartor!
P.S. Mi-a prins bine linkul. Îmi trag palme că linkurile de la mine nu se contabilizează… Dar mi-a venit o idee.
[Reply]
Leo Reply:
February 25th, 2010 at 2:27 PM
Calin, tartore bun, unora nu le pasa atat de tare de locul din Zelist. Pe mine ma lasa rece. Ma bucur cand ma linkuieste cineva doar pentru ca-si aduce aminte de mine.
[Reply]