Gata cu inventarul. Mici probleme tehnice… Am schimbat un pic aspectul căsuţei. Din lipsă de timp, în următoarele zile o să răspund mai greu la comentarii. … Dar mai bine să vă povestesc despre întâlnirea emoţionantă dintre Maricel şi Maricica, după o săptămâna de despărţire.
S-a întâmplat aşa :
Pe o bancă, în gară, printre porumbei şi coji de seminţe, Maricel aştepta sosirea trenului ce i-o aducea pe Maricica. “Nu mai vine, nu mai vine !”, îşi repeta nervos, privind la buchetul de flori ofilite. În gară, numai el şi un măturător sfrijit, care-şi făcea de treabă pe-acolo, prăfuindu-i pantofii cu mătura.
Deasupra luminii electrice, apusul iernatic lucea turcoaz. Noaptea se întindea că o pată de cerneală pe sugativă. O voce nazalizată anunţa din când în când întârzierea trenului personal în care era Maricica. “Inainte puteai să-ţi fixezi ceasul după trenuri. Nimic nu mai e cum a fost. Şi doar i-am zis să ia acceleratul !”
Un strănut de vând ciufuli hârtiile aruncate aiurea. Un fior îi străbătu şira spinării. Nu-i plăceau locurile publice. “Infecte !”, le califica Maricel. Vroia acasă. În casa lui perfect simetrică, perfect curată. Dacă nu l-ar fi chinuit un început de spondiloză, nici pe bancă nu s-ar fi aşezat. O să-şi spele hainele cum ajunge acasă.
Doi beţivi se puseră pe cântat imnul naţional, cu o tonalitate şovaielnică. Şi măturătorul… Şi cucoana asta cu chipiul răsturnat pe ceafă… Toate personajele care populau sordidul peisaj i se păreau dubioase.
Femeia cu nasul înfundat anunţa sosirea altor trenuri, dar şi întârzierea trenului care trebuia să i-o aducă pe Maricica.
Maricica flirtase tot drumul cu domnul cu mustaţă din faţa ei, deşi nu ştia nici cum îl cheamă. Conversaţia lejeră o amuza la culme. În schimb, refuză politicos păhăruţul cu vişinată făcută în casă pe care acesta i-l oferise, făcându-i complice cu ochiul. Auzise tot felul de grozăvii despre cum sunt ademenite femeile care călătoresc neînsoţite. Prefera să ajungă la Maricel întreagă şi nevătămată.
Plecase liniştită. Maică-sa se înzdrăvenise binişor. “Nu e decât o bronşită…”, a liniştit-o doctorul Blajinu, iscălind reţeta. Având această certitudine, putea să se întoarcă acasă. Îi prinseseră bine aceste zile departe de Maricel, şi totuşi îşi spunea în gând că el nu are habar să-şi prăjească singur nici măcar un ou. N-ar supravieţui fără ea.
Avea emoţii. Nu-şi explica de ce. Ştia că Maricel o aşteaptă cu flori, că doar ea îi sugerase, în timpul unei conversaţii telefonice, să i le cumpere : “Vin acasă. Poate-mi aduci şi tu nişte flori. Că mama se simte mai bine. Vezi, poate mă aştepţi şi tu cu nişte flori !” Maricel înţelesese aluzia subtilă. Dar nu putu mai mult de… trei garoafe legate cu un şnur sidefiu. “Astea-s mai rezistente !” se amăgi, pipăindu-le tulpina suculentă. Însă nu prevăzuse blestemata asta de întârziere ! “Muierea vrea s-o aştept cu flori !” şi aruncă buchetului o privire duşmănoasă.
“Poate nu-mi ia garoafe !” spera Maricica. Uitase să-i spună să nu-i ia garoafe. Ar fi încântat-o nişte crini. Sau poate nişte trandafiri. “Cred că-l duce mintea să-mi ia, totuşi, altceva decât nişte garoafe mortuare !”.
Noaptea se aşternu de-a binelea. În depărtare, se zăreau luminile oraşului. Domnul cu mustaţă moţăia că un navetist. Un tânăr cu căşti în ureche dădea din cap în ritmul muzicii. Maricica stătea ca pe ace.
Maricel stătea ca pe ace. Aştepta de două ore !
Femeia care vorbea pe nas anunţă – în sfârşit ! – sosirea trenului personal, la linia trei. Se grăbi într-acolo. Îl văzu lucind în întuneric – trenul care i-a aducea pe Maricica ! Cu şuierat şi scrâşnit de roţi, intră cu pompă în gară. Din ce vagon o să coboare ? O căută cu privirea. Zări valijoara roşie.
“Ma… Maricicaaa !”
Cine-ar fi crezut ! Se îmbrăţişară cu însufleţire.
“Sa ştii că mi-a fost dor de…”, murmură Maricica. Dar zări jalnicul buchet de garoafe şi continuă pe alt ton : “Mi-a fost dor de-acasă !”
Posted in Maricel & Maricica | Comments (31)
February 5th, 2010 at 3:45 PM
Fumeile aistea, daca nu le cumperi flori zic ca nu le mai iubesti, daca le cumperi garoafe te fac zgarcit, daca le duci gladiole ar fi vrut tanga si tot asa. Apoi cine sa le mai priceapa, zic
[Reply]
Leo Reply:
February 5th, 2010 at 3:46 PM
Intotdeuna de poate mai bine, Lord !
[Reply]
Lord D`if Reply:
February 5th, 2010 at 4:14 PM
Uitai sa te intreb: iesi bine inventarul au ba?
[Reply]
Leo Reply:
February 5th, 2010 at 4:15 PM
Eu sunt sefa aici, asa ca a iesit bine, oficial, oricare ar fi adevarul.
February 5th, 2010 at 4:30 PM
Aici chiar îi dau dreptate Maricicăi. Oricine ştie că garoafele sunt flori de înmormântare. Sau o fi avut vreun gând Maricel [vezi PAul meu]?
*un strănut de vânt
Offtopic: îmi place tema
Q: Om plictisit de ce?
[Reply]
Leo Reply:
February 5th, 2010 at 4:39 PM
Cell, Maricel e mai subtil decat imi imaginam, vad. O fi vrut el sa transmita un mesaj cu garoafele.. (vezi, desigur, PA-ul tau !)
Multumesc.
A : de…geaba.
[Reply]
February 5th, 2010 at 4:45 PM
garoafele sunt florile care imi inspira moarte…doar inmormantari iau astfel de flori..
**una peste alta frumoasa casuta ta
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 10:45 PM
Ralu, saru’ mana ! Sunt dragute, totusi, si garoafele…
[Reply]
February 5th, 2010 at 4:46 PM
doar la inmormantari**
[Reply]
February 5th, 2010 at 7:01 PM
foarte cald noul aspect, ca tine – partea care se ascunde.
Multu’ ca ma tii in blogroll desi…stii tu.
Lasa numai “zbateri” sau LePetitPrince, de ce ocupi doua randuri?
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 10:45 PM
Saru’ mana !
Am modificat.
[Reply]
February 5th, 2010 at 10:41 PM
[...] mai zdravăn (adică îmi tremură sufletul de teamă să nu plec de pe-aici!), de atâtea ori viaţa mi se transformă întrucâtva – dar niciodată nu ştiu dacă este pentru totdeauna sau doar până când [...]
February 6th, 2010 at 12:58 AM
Grozava noua casuta !
Mi se pare mie, sau pentru Maricel & Maricica e rau cu rau, dar mai rau fara rau ?
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 10:46 PM
Multumesc frumos, Dana !
Ai dreptate in ceea ce-i priveste pe M&M, nu te inseli cu nimic…
[Reply]
February 6th, 2010 at 11:21 AM
bine ca s-a terminat! Sper ca a iesit bine …nu?!
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 10:47 PM
Mai bine de atat nu se putea !
[Reply]
February 6th, 2010 at 4:08 PM
În Maricel îl regăsesc întrucâtva pe tata care, deşi i se spune că garoafele sunt pentru… cei plecaţi… nu înţelege “de ce” – el este de părere că o floare e o floare şi că “gestul contează”… La sfârşit chiar, ar spune indignat “altă dată nu mai iau nimic, să nu te mai superi!”
Să ştii că eu recunosc în cuplul tău (deja celebru) multe personaje din viaţa reală. Da, sunt oameni de lângă noi (sau dintre noi???)
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 10:47 PM
Ha, Iguana, dragut tatal tau !
E cate-un Maricel si cate-o Maricica in fiecare dintre noi !
Ma bucur cand aud “deja celebru”, imi creste inima !
[Reply]
February 6th, 2010 at 9:38 PM
Şi eu credeam că o să alunece sub roţi
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 10:48 PM
Nuuu… Mai au de trait si de spus povesti !
[Reply]
February 6th, 2010 at 10:55 PM
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 11:32 PM
Eh, Stars. Maricica aspira la perfectiune. Si e dezamagita mereu.
[Reply]
February 6th, 2010 at 11:01 PM
Aaaah blog deschiiis!Aleluiaaa!
Buun.Cred ca Maricica si Maricel cu greu au facut fata situatiei.Si sunt sigura ca Maricica isi iubeste foarte tare sotul si era prea emotionata ca sa-i spuna ca i-a fost dor de el. (mi-a spus mie ca i-au placut florile,dar stii cum e ea,se tine tare).
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 11:33 PM
Tine stacheta ridicata, deci ! Smechera Maricica asta…
Halatel, nici nu stii ce ma bucur ca vii atat de des pe-aici !
[Reply]
February 6th, 2010 at 11:25 PM
e calduros, primitor. imi place cum arata
adevar graieste in legatura cu trenurile, si o spune o nepoata de CFR-isti
[Reply]
Leo Reply:
February 6th, 2010 at 11:38 PM
Ilana, multumesc, incerc sa-l fac cat pot de primitor !
Deci nepoata de ceferisti spune ca Maricel are perfecta dreptate. Cu cat sunt mai veridice personajele, cu atat mai bine.
[Reply]
February 7th, 2010 at 8:07 AM
unde-i Maricica, hop si eu
[Reply]
Leo Reply:
February 7th, 2010 at 1:38 PM
E loc pentru toata lumea langa Maricica.
[Reply]
February 8th, 2010 at 12:33 AM
de vreo doua luni n-am mai apucat sa citesc bloguri, si uitasem de placerea descoperirii acelor texte care imi dau senzatia ca as fi descoperit america. si acum ca mi-am smuls un pic din timp si am reinceput sa citesc ce scrii tu p’aici, am redevenit addicted
very nice writing, cand scrii prima carte vin la sesiunea de autografe 
[Reply]
Leo Reply:
February 8th, 2010 at 1:54 PM
Larisa, multumesc frumos, dar e un compliment prea mare.
Te mai astept cu drag.
Vin si eu pe la tine, cand am timp.
[Reply]
February 17th, 2010 at 5:42 AM
I hardly ever leave comments on articles, but your post urged me to commend your efforts. Thank you for the read, I’ll make sure to bookmark your blog and come back once in awhile. Cheers.
[Reply]