Cică
Posted on | February 17, 2010 | 11 Comments
Cică omul nu conştientizează niciodată cu adevărat că o să moară. Ştie, dar nu vrea să-şi însuşească această calitate de… efemer. În mintea lui, el e nemuritor. De asta se zbate pentru averi şi poziţii sociale, de asta nu doarme noaptea şi umblă bântuit de obsesia de a fi numărul unu, sau de a fi recunoscut de către cei din jur că e numărul unu.
Dacă ar contientiza că, în scurt timp (dacă ne raportăm la întreaga istorie a omenirii), o să-şi dea duhul şi n-o să mai rămână din el decât – în cel mai bun caz ! – o amintire palidă şi nişte rămăşiţe ale corpului fizic într-o cutie de lemn, ar înceta să lupte cu asemenea încrâncenare. La ce bun ? s-ar întreba. Ar sta puţin şi ar trage aer în piept. Apoi ar lua-o mai uşurel, că n-are pentru ce să lupte atât.
Ai calculat vreodată cu câţi bani ai putea să trăieşti liniştit, fără să mai fii sclavul nimănui? Dacă eşti sigur că vei putea să faci faţă şocului, te sfătuiesc să calculezi. Stupoare ! Unii cheltuiesc suma asta pe o aroganţa, pe un moft : într-o singură secundă, banii cu care tu ai putea trăi fericit şi liber toată viaţa ! În tot acest timp, sunt oameni în lumea asta care mor de foame. De foame ! În timp ce unii îşi exercită aroganţa, se moare de foame… Ce ruşine pentru umanitate !
Acum mai susţii că oamenii sunt egali ? Şi că – ahaha ! – eşti un om liber ?!
Lumea şi-a pierdut toate valorile, dacă le-a avut vreodată…
Cică minţile cele mai simple îţi şi îşi fac viaţa complicată. Cu cât mintea are o alcătuire cât mai simplă, cu atât te poate băga mă adânc în mocirlă.
Ce minţi simple, ce lume complicată !
Ce mocirlă !
Îmi cer scuze anticipat că n-o să răspund la comentarii, am un program încărcat şi… trebuie să mă zbat, pentru că încă nu conştientizez că o să mor. 
Comments
11 Responses to “Cică”
Leave a Reply
-
-
DESENELELELE
February 17th, 2010 @ 1:21 PM
Poate am ramas eu în urma cu cititul, dar este atâta profunzime în ceea ce scrii, ca nu te recunosc. FELICITARI!!! Îmi place tot mai mult sa te citesc.
[Reply]
February 17th, 2010 @ 1:47 PM
Hmm…pornind de la premisele enunţate de tine, sunt de acord, însă nu întotdeauna e atât de simplu, nici o situaţie nu seamănă cu alta.
Eu mă zbat tocmai pentru că sunt conştient că e posibil să mor, aşa că nu mă încadrez profilului
[Reply]
February 17th, 2010 @ 2:03 PM
E foarte adevărat ceea ce spui, prăpastia este tot mai mare între oamenii săraci şi cei care au bani de-a gata, pe care îi cheltuie iresponsabil…
Moartea este imprevizibilă, ca mai toate lucrurile, iar ceea ce rămâne după noi sunt cei pentru care am însemnat ceva şi amintirea rămâne vie atât timp cât ei o menţin…
Nu suntem egali, sufletul curat are o greutate mult mai mare decât banii, cel care se zbate trăieşte cu adevărat, ştie să aprecieze momentul liber, celălalt care obţine totul de-a gata trăieşte doar cu iluzia că se bucură de viaţă…
[Reply]
February 17th, 2010 @ 3:58 PM
Leo, ce chestie, exact ideea cu neconstientizarea faptului ca singura certitudine in viata e moartea si ca nu realizam asta pentru a ne detasa de cotidianul acaparator era si obsesia ultimelor mele zile … Chiar ma gandeam sa pun niste citate adanci si bine scrise din Montaigne in sensul asta pe blog, ca de fapt el ma starnise (din nou, ca asta e starneala recurenta in mintea mea).
Esti in felul tau un fel de filosof al prezentului …
Zic “un fel de” doar pentru ca e vorba de o filosofie nemofturoasa, care sa aiba nevoie de o forma de legitimare sau recunoastere.
[Reply]
February 17th, 2010 @ 4:05 PM
atat de adevarat,atat de trist si complex…foame,suferinta si mult chin;asta este reteta prezentului din nefericire
[Reply]
February 17th, 2010 @ 4:51 PM
intradevar moartea este inevitabila dar conteaza si cum iti asezi viata de zi cu zi.te zbati, dar nu pentru tine, de zbati pentru ei, urmasii tai care in sufletul tau reprezinta ce ai mai scump pe lume
[Reply]
February 17th, 2010 @ 6:21 PM
Mie mi se pare că unii se zbat tocmai pentru că vor să devină nemuritori, măcar spiritual.:)
[Reply]
February 17th, 2010 @ 7:47 PM
Omul este format din; trup, duh şi suflet…toate trebuie hrănite şi îngrijite.. când se acordă mai multă importanţă unei părţi suntem nişte bieţi handicapaţi… ăsta e motivul pentru care nu înţelegem că viaţa este întradevăr frumoasă…
[Reply]
February 17th, 2010 @ 8:25 PM
Leo,ai o leapsa.:D
[Reply]
February 17th, 2010 @ 9:36 PM
E nasol sa fii numarul unu. Atunci cand gloata da de dracu’ esti primul pe lista. De murit oricum murim o singura data si n-are rost sa ne batem capul cu asta.
[Reply]
February 18th, 2010 @ 9:44 AM
Nu neaparat ca o sa murim e de constientizat. Ci mai degraba ce e aia sa traiesti. Asta vine mai usor din trecutul pe langa moarte…
) – inveti pe tot restul vietii tale sa traiesti, nu sa te tarasti… Si asa descoperi ca nu suntem facuti de bani… Se schimba valorile. Desigur, dupa aia, pentru ceilalti esti “din alt film”. Dar… traiesti! Si asta nu ti-o poate lua nimeni si nimic inapoi!
Vezi, de-aia e grozav sa fii uneori dat cu capu’ de zid, sa pricepi… daca ai sansa aia, sa pricepi, in acea secunda – secunde, ai??
Un ceai bun pentru tine, draga mea!
[Reply]