SECUNDE

Ca si cand timpul ar exista

Nu-i uşor

Posted on | March 11, 2010 | 13 Comments

Sunt aşa de drăguţi împreună, şi se iubesc atât de mult, încât se vede de la o poştă că, peste ceva timp, or să divorţeze. Că aşa sunt oamenii. Se iubesc pân-ajung să se urască. Nu-i vorbă, că ei îşi dau toată silinţa ca proverbiala casă de piatră să reziste, numa’ că şmecheria-i alta : e făcută din nisip.
Totul începe cu luna de miere şi cu subita constatare : «Nu-i aşa de uşor… Dar ne iubim şi ne respectăm, şi ne dorim să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi !»
Apoi ea mai face o ciorbă mult prea acră, iar el începe să sforăie noaptea. Cu ceva noroc, apar şi plozii. Unu, doi, cât se poate.
Într-o bună zi, ea o să-şi dea seama că nu e fericită, că nu e împlinită, că nu e apreciată, că e neglijată şi că-şi doreşte altceva de la viaţă.
Într-o bună zi – poate în aceeaşi zi cu nevastă-sa, deşi mă indoiasc că în astfel de situaţii se mai sincronizează – el o să realizeze subit că ea nu mai e zâna cu care şi-a unit destinu’ pe vecie, că îl scoate din sărite cu bigudiurile alea, că e încă un bărbat în putere şi nu a muşcat din viaţă cu toţi dinţii. Şi că, la urma-urmei, ciorba e prea acră.
Prin urmare, şi unul şi altul au toate motivele din lume să se răzgândească. Noţiunea «până când moartea ne va despărţi» e relativă. Totul are o limită şi nimic nu e bătut în cuie.
Şi divorţ scrie pe dosul lor. Nu mai este ca pe vremea alor noştri, când el şi ea stăteau împreună şi se suportau reciproc, până la masochism, de începeau să-i roage copiii să divorţeze, numai ca să fie linişte în casă !
Tare frumoşi sunt, dragii de ei. Ce nuntă, ce miri şi ce invitaţi ! Ce tort ! Ce fericire pe chipurile tuturor şi câte promisiuni solemne ! Numai inimioare şi zăhărel.
Ne revedem la divorţ.

Comments

13 Responses to “Nu-i uşor”

  1. Anonymous
    March 11th, 2010 @ 8:25 AM

    draga mea , o casnicie nu-i numai lapte si miere si indelungi dulcegarii,dar daca amandoi erau suficienti de maturi cand si-au asumat statutul de maritata insurat,cred ca sunt suficient de maturi sa realizeze ca si compromisurile sunt parte dintr-o viata lunga si frumoasa impreuna.cred ca vor “trai fericiti pana la danci batraneti” daca vor sti sa se indragosteasca day by day de bigudiurile din cap , de ciorba acra , de tipatul copiilor, de interventiiile soacrei,de parul de pe picioare. eu atat pot sa va zic,dragilor insuratei flirtati zi de zi ca in prima zi si veti reusi sa va bucurati si de nepoti. :)

    [Reply]

    Leo Reply:

    Anaid, personajele vizate au luat la cunostinta sfaturile intru reusita demersului lor matrimonial. ;)

    [Reply]

    anaid Reply:

    sper!

    [Reply]

    Leo Reply:

    ;)

  2. giuliaszavo
    March 11th, 2010 @ 10:50 AM

    ti-am postat o poezie spusa în spaniola vorbita în Argentina. Sper sa-ti placa…

    [Reply]

    Leo Reply:

    Super ! Multumesc ! :)

    [Reply]

  3. Anonymous
    March 11th, 2010 @ 11:45 AM

    …In cazul acesta-hai sa aplicam proverbul-CU INCETUL SE FACE…PELTEAUA…

    [Reply]

    Leo Reply:

    Hai !

    [Reply]

  4. cell61
    March 11th, 2010 @ 1:35 PM

    Draga mea, citez din clasici: “Familia este CELULA de bază a societăţii.”
    Şi cu asta zic că am zis tot.

    [Reply]

    Leo Reply:

    Celula, aha ! Aia dupa care te-ai inspirat tu cand ti-ai ales pseudonimul, deci. Profund… :D

    [Reply]

  5. giuliaszavo
    March 11th, 2010 @ 2:33 PM

    Acum am avut timp sa-ti citesc postarea. Mare dreptate ai. Celula de baza a societatii, e doar o celula cu gratii. Poate sa fie ea din aur, tot celula e.

    [Reply]

    Leo Reply:

    Giulia, parc-ai vorbi din experienta. :P

    [Reply]

  6. eu şi ale mele » Blog Archive » Am crezut ca daca iar a venit joi…
    March 11th, 2010 @ 6:50 PM

    [...] Dupa atatea dezamagiri cum sa crezi ca va mai fi ok de acum inainte?!Nu iti vine parca sa te defenestrezi? Si numai cand ma gandesc ca probabil mai este si foarte dureros…nu-i usor!!! [...]

Leave a Reply