SECUNDE

Ca si cand timpul ar exista

Acuarele

Posted on | April 9, 2010 | 29 Comments

De ce, dom’le, la orele de desen din şcoală, trebuia să folosim doar acuarele ? Nu ştiu cum a fost la voi, dar la mine aşa a fost. La început de an şcolar, se ştia că trebuie să-ţi cumperi, pe lângă caiete şi altele, şi un bloc de desen, şi un set de… acuarele !
Pentru numele lui Dumnezeu, să stăpâneşti tehnica picturii în acuarelă este foarte greu, chiar şi pentru un om mare ! Nu poţi să-i pui în mână unui copil o pensula şi să-l pui să picteze în acuarelă…
Mă întreb de ce nu ne-au lăsat să desenăm mai întâi cu creionul de grafit, apoi cu creioane colorate. De ce nu ne-au lăsat să experimentăm şi desenul cu pixul cu pastă şi cu gel, cu stiloul, cu creioane cerate, cu pasteluri uleioase sau uscate, cu carioca…
Şi de ce nu ne-au zis că mai sunt şi alte chestii, pe lângă acuarele, care erau atât de greu de stăpânit, ca nişte cai nărăvaşi ! Se împrăştiau şi se întrepătrundeau, de ieşea un talmeş-balmeş pe coala de desen. Iar profesorul sau profesoara, văzând cocina de pe foaie, se încrunta dezaprobator. Păi bine, musiu şi madam ! Eu ştiu că nu m-am născut Picasso, dar, în acelaşi timp, n-am chef să duc în spinare toată viaţa frustrarea că nu ştiu să pictez ! De ce nu ne-aţi pus în mână, voi şi părinţii : guaşe, şi tempera, şi acrilice, şi vopsele cu ulei ? Şi câte şi mai câte…
În plus, n-a stat nimeni să ne explice, atunci când manevram acuarelele, de ce se împrăştie culorile, de ce se încreţeşte foaia, cât de multă apă să punem, de ce culorile sunt mai intense când e foaia udă şi mai estompate când e foaia uscată, şi de ce nu trebuie să freci planşa până ies scame din ea ! Ia, plodule, şi pictează ! Ce vrei tu. Sau ce vreau eu. Şi, dacă nu se încadrează în standarde, eşti handicapat şi gata !
Ca aproape în orice situaţie, ori te descurcai, ori erai etichetat drept un copil netalentat, chiar prost pe alocuri.

Comments

29 Responses to “Acuarele”

  1. boghi
    April 9th, 2010 @ 1:45 PM

    La mine a fost mai trist, trebuia sa folosesc ce-si aduceau colegii la ei :)

    [Reply]

    Leo Reply:

    Haha, si eu am prestat acuarele de la colegi ! :P
    Si uite ce mari, destepti si frumosi ne-am facut !

    [Reply]

  2. Iulia
    April 9th, 2010 @ 1:58 PM

    De-aia cred ca imi facea mie tata desenele, ca sa nu-mi zica nimeni ca eram copil netalentat!

    [Reply]

    Leo Reply:

    Bun venit, Iulia ! :)
    Aha, deci tu erai unul din copiii aia care veneau cu desene frumoase de-acasa ! :P
    Dar in clasa ce faceai ?

    [Reply]

  3. Caligul
    April 9th, 2010 @ 5:07 PM

    Eu în clasele 5-8 am avut constant la muzică şi desen media 8. Poate n-am avut noroc cu profesorii, nu-ţi spun că dacă îi văd acum pe stradă şi-i salut nici măcar nu se sinchisesc să-mi răspundă.
    Acum, în liceu, am avut ceva noroc cu “educaţia vizuală”, că avem o profesoară care înţelege că arta înseamnă şi, dacă nu în special, gândire abstractă sau poate doar… gândire. :)

    [Reply]

    Leo Reply:

    Mai exista profi de desen care te invata sa gandesti ? As vrea s-o cunosc pe doamna ta profesoara ! ;)

    [Reply]

  4. Lord D`if
    April 9th, 2010 @ 6:00 PM

    Pesemne eu eram ala prostu’ de-a binelea, nu pe alocuri, caci nu ma pricep la desen de nici o culoare. Acuarele, creioane colorate, nic! Antitalent ireversibil

    [Reply]

    Leo Reply:

    Lord, eu zic ca tot dascalii prea priceputi sunt de vina…

    [Reply]

  5. Starsgates
    April 9th, 2010 @ 7:43 PM

    Am fost mai norocoasa decat voi, se pare.:)
    Am avut profesori de desen extraordinari.:)
    Asa ca-mi place desenul iar ai mei au noroc si ei.:)
    Deseneaza si cu creionul si cu acuarele si guasa…
    Nu vopsea in ulei inca n-au facut, dar codrin mi-a spus ca de ziua lui i-ar place un set de creioane pentru desen.;)

    [Reply]

    Leo Reply:

    Stars, chiar ca ai fost mai norocoasa…

    [Reply]

  6. IB
    April 9th, 2010 @ 7:59 PM

    Aşa este, am trecut cu toţii prin asta. Spiritul pedagogic lasă de dorit. Sau lăsa? Ceva s-a schimbat?

    [Reply]

    Leo Reply:

    Nu cred ca s-a schimbat nimic. Poate s-a schimbat, dar nu in bine…

    [Reply]

  7. Mircea Popescu
    April 9th, 2010 @ 11:00 PM

    Eu foloseam exclusiv guase, si faceam frate niste picturi ma-ntelegi, de doi milimetri grosime, puteai pe urma beli foaia de pe ele si stateau asa, ca o bucata de tencuiala :D

    [Reply]

    Leo Reply:

    Aha, tu erai exceptia ! Aveam si noi pe cineva in clasa care avea goase… Imi cam sclipeau ochii dupa ele, le-as fi incercat si eu.

    [Reply]

  8. ralu
    April 10th, 2010 @ 12:08 AM

    Hristos A Inviat micuta artista!!!!!
    mi-a fost dor de tine si de scrierile tale!!!!

    [Reply]

    Leo Reply:

    Adevarat a inviat, Ralu ! Ne-a fost dor de tine, bun venit inapoi !

    [Reply]

  9. tartoras
    April 10th, 2010 @ 12:17 AM

    Hai ca asta mi-a placut tare….avem asa multe amintiri comune…fiind aceeasi generatie, cred!
    La noi, fiind o scoala mica, mica….prestau ca si profesori de desen, profu” de muzica si profa de sport…ca deh, buget mic!
    Aveam niste creatii…adevarate capodopere!!!;););););)

    Gand bun, Leo!Multzam de maintiri…mi-au dat o stare tare faina…

    [Reply]

    Leo Reply:

    Tartoras, nu stiu daca facem parte din aceeasi generatie, dar… pe aproape ! ;)
    Ganduri bune, multumesc de vizita si ma bucur ca ti-a placut !

    [Reply]

  10. giuliaszavo
    April 10th, 2010 @ 4:52 PM

    Am avut la generala, o profesoara de desen… foarte priceputa. Am experimentat TOT. Guase, tempera, acuarele, desen pe sticla… ce mai…
    Si mai târziu, la liceul de constructii… desen tehnic… pâna ne-a iesit pe ochi! Tus, rotring, creioane de toate tipurile!
    Astazi… zic merçi… DESENEZ si PICTEZ cu drag. Dar am … mult de învatat de la cei cu adevarat priceputi. Uita-te într-o zi la ROGGER OCHOY… acuarelist-portretist peruan. Lumina aceea de pe chipuri… este extraordinara. Dar am ambitia sa INCERC!
    Un weekend … orizontal… asta în cazul în care nu iesi sa mirosi magnoliile!

    [Reply]

    Leo Reply:

    O fericire sa ai o profesoara buna…
    N-am mirosit nicio magnolie, nu inflorisera, pentru ca e prea frig…

    [Reply]

  11. observator
    April 10th, 2010 @ 5:54 PM

    -Dragoste cu forta nu se poate face…Talentul se naste…

    [Reply]

    Leo Reply:

    Da, dar se si creste…

    [Reply]

  12. Iguana
    April 10th, 2010 @ 6:11 PM

    În generală am avut cel mai idiot profesor de desen din lume – şi nu o spun “gratuit” – aveam un coleg – un portretist cum rar am văzut. Din păcate pentru el, însă, era stângaci. Cu drepta nu era în stare nici să traseze o dreptă. Pentru refuzul lui de a “schimba” mâna cu care mânuia creionul, stimabilul profesor l-a lăsat repetent. Şi a fost începutul declinului. Eu nu i-am iertat gestul. Nu ştiu nimic despre viitorul copilului…

    [Reply]

    Leo Reply:

    Iguana, o adevarata crima. Incredibil…

    [Reply]

  13. dAImon
    April 11th, 2010 @ 5:24 AM

    dac-ai sti ce coarda sensibila mi-ai atins cu articolul asta …

    multam!

    [Reply]

    Leo Reply:

    Cu mare placere, Alex ! ;)

    [Reply]

  14. De la Gabi, raza mea de soare! « Lady A
    April 11th, 2010 @ 9:00 AM

    [...] Leo [...]

  15. Anonymous
    April 13th, 2010 @ 9:14 AM

    Doamne, câtă dreptate ai!
    Am urat pur și simplu acuarelele pe timpul școlii. Pe cât de tare le-am urat atunci, pe-atât de tare le iubesc acum!

    [Reply]

    Leo Reply:

    Hehe…

    [Reply]

Leave a Reply