Pierdut echilibru. Se declara nul
Posted on | April 30, 2010 | 28 Comments
Cand mi-am curatat fata cu apa de gura si mi-am clatit gura cu lotiune tonica, am ridicat din umeri si mi-am vazut de treaba. La fel am facut si atunci cand, zambind, i-am intins controlorului, in loc de un bilet de autobuz, nota de plata de la supermarket. Nu mi s-a parut nimic ciudat nici atunci cand mi-a dat la schimb o amenda de toata frumusetea pe care, desigur, n-am platit-o nici in ziua de azi. Dar cand, in timpul unui thriller in care o duduie era ciopartita de un criminal sangeros, hohotele mele de ras, insotite de lacrimi si sughituri inabusite-n batista, au rasunat in toata sala de cinema, starnind indignare, atunci mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Dar tot n-am facut mare lucru.
Atunci cand m-am trezit ca incerc sa imprumut, sau sa fur, mai bine zis, bicicleta unui pusti din parc, ca sa dau o tura cu ea, am intrat in panica si am decis sa fac ceva cu problema mea.
M-am perindat un timp pe la doctori de trup si de minte, dar degeaba. Si-am ajuns, in urma nu stiu caror imprejurari, la un soi de vraci, de-si zicea, oficial, doctor naturist. Ba cred ca banuiesc cum am aflat de el, numai Dina imi face lipeala tot timpul cu fel de fel de ciudati. Rade ciob de oala sparta, ca ciudata, in toata povestea asta, eram doar eu. Nimeni n-a vrut sa mearga cu mine, asa ca, luni dimineata la opt fix, conform programarii, m-am infiintat singura in fata cabinetului. Sala de asteptare era la fel ca orice sala de asteptare a unui cabinet medical. Pe langa mine, mai erau doi tristi pe care, cat timp am asteptat sa fiu strigata, i-am analizat din cap pana-n picioare, incercand sa ghicesc cam ce probleme ar putea sa aiba. M-am lasat pagubasa, pentru ca nu mi-am dat seama de nimic. Cu cat ma uitam mai mult la ei, cu atat imi pareau mai bolnavi. Cand ma pregateam sa rasfoiesc o revista despre alimentatia sanatoasa a omului modern – aveau o gramada din astea – o asistenta imbracata intr-un soi de halat albastru cu guler auriu m-a poftit inauntru, fara sa-mi strige numele, de parca ma stia de cand lumea.
Inauntru, cu totul alta atmosfera decat imi imaginasem. Era cam intuneric si, din cauza ca peretii nu prea se distingeau, camera parea imensa si suspendata undeva in neant. Daca n-as fi avut o problema pentru care cautam rezolvare, nici n-as fi calcat acolo. Era cam dubios. Mirosea a ierburi si-a tincturi, si vraciul, un batranel cu o claie de puf alb pe cap, m-a poftit sa ma asez pe un scaunel, frecandu-si mainile multumit. De ce-o fi fost atat de multumit, nu stiu. Parca avea de gand sa ma tortureze. Am luat loc, nu fara efort, pentru ca sunt inalta si a trebuit sa ma strang ca o armonica. Vraciul tinea in mana un ciocanel si, cand tocmai ma intrebam cum o sa-mi testeze el reflexele, ca nici picior peste picior nu puteam sa-mi pun, ma trezesc c-o lovitura in moalele capului.
– Tataie, esti nebun ? am racnit, frecandu-mi cu ciuda locul dureros.
Aproape netulburat, batranul ma intreba :
– Ce te-aduce pe la mine ?
– Adica dumneata intai lovesti omul, si apoi il intrebi de ce-a venit ?
– Am intentionat sa-ti focusez atentia, dar vad ca nu mi-a iesit. Nu toti pacientii sunt la fel, de aceea si tratamentele sunt personalizate. Tu ti-ai cerut un ciocan in cap din momentul in care ai intrat pe usa.
– Nu zau ?
– Nici nu stii de ce-ai venit aici. Ia ! Deschide ochii mari !
Si se apropie de mine cu o lupa ce-i marea un ochi si-un obraz, schimonosindu-l grotesc. Mi-a zis sa nu misc nici un fir de par si s-a tot uitat cateva minute bune in ochii mei. Din cand in cand mormaia cate-un « iham » si cate-un « daaa ». Pentru ca stateam chircita pe scaunel de ceva vreme, incepusem sa intepenesc si dadeam semne de neliniste. M-am calmat repede, pentru ca vraciul m-a pocnit iar cu ciocanelul in cap, in acelasi loc. Imi venea sa-l strang de gat, cum isi permitea ?
– Iham, daaa… Asa ! Pai… N-ai nimic, esti absolut sanatoasa ! concluziona batranelul, luand lupa de la ochi. L-am privit cu stupoare, preferam sa-mi mai dea un ciocanel in cap, numai sa-mi spuna odata ce am. Dar sa-mi spuna ca n-am nimic ?
– Adica am venit degeaba ?
– Cum degeaba ? Pai te-am lamurit ca n-ai nimic, si asta-i mare lucru. Fara efort, fara durere…
– Fara durere, da ! am clatinat din cap si mi-am pipait din nou proaspatul cucui. Si-atunci, zi-mi dumneata, de ce fac tot ce fac ? De ce ma comport ciudat in ultimul timp ? Trebuie sa fie ceva neinregula cu mine, altfel nu se explica !
– De ce ? Pai e simplu ! Ti-ai pierdut echilibrul.
– Poftim ?! Si asta numesti dumneata sanatate ? Mi-am pierdut echilibrul si n-am nimic ?
Pana sa-mi sara tandara de tot, mi-am dat seama ca nici macar nu stiam ce inseamna faptul ca mi-am pierdut echilibrul. Ma comportam ciudat, aveam tot felul de reactii necontrolate, totusi nu mi se parea ca sunt dezechilibrata. Si-atunci l-am intrebat pe vraci ce vrea sa zica cu asta, ca mi-am pierdut echilibrul.
– Inseamna ca te-ai vindecat.
– De ce sa ma vindec ? Nici nu eram bolnava !
– De abia acum esti sanatoasa cu adevarat. Explicatia e cat se poate de simpla. Oamenii nu sunt roboti, ei au fost creati de Marele Artist si lasati pe lumea asta sa fie ei insisi artisti. Ori, artistii, se stie, sunt aiuriti din fire si foarte imprevizibili. Un om care nu greseste, care face totul ca la carte, trebuie sa ne dea de banuit. Daca te incalti cu sosete de culori diferite si pantofi desperecheati, crede-ma, e semn de mare sanatate. Daca te trezesti in fiecare zi la aceeasi ora, fara sa mai zabovesti macar un pic in pat, daca iti calci hainele din ajun si-ti lustruiesti incaltamintea, daca nici un fir de par nu-ti sta, rebel, in sus, daca spui mai mult da decat nu, daca placi pe toata lumea, si te crezi cel mai bun, atunci esti grav, foarte grav bolnav. Asa ca… Du-te acasa linistita. Traieste cum vrei tu, nu cum vor altii. Sanatate multa !
Si mi-a intins un pliculet cu plante uscate, pentru ceai, si inca unul cu un praf de pus sub limba – mai mult de forma, asa, ca sa nu plec cu mana goala, si m-a dat afara din cabinet. A trebuit sa mai stau un pic in sala de asteptare, sa diger tot ce-mi spusese vraciul. Apoi am plecat in treburile mele. In scurt timp, m-am impacat cu aiureala si cu dezechilibrul, si zau daca, din clipa aia, nu m-am simtit cel mai sanatos om de pe pamant !
Comments
28 Responses to “Pierdut echilibru. Se declara nul”
Leave a Reply
-
-
DESENELELELE
April 30th, 2010 @ 10:49 AM
..nimic nu e perfect in aceasta lume,totul e relativ…
[Reply]
Leo Reply:
April 30th, 2010 at 2:16 PM
Asta-i semn de sanatate, adica.
[Reply]
April 30th, 2010 @ 1:31 PM
Pierdut echilibrul… pierdut sa rămână!
Si eu care credeam ca şi cu mine e ceva în neregula… aveam aceleaşi simptome…
Ce uşurare!!!
[Reply]
Leo Reply:
April 30th, 2010 at 2:17 PM
Vezi ? Sa mai treci pe la vraci, iti zice el ce si cum !
Si-ti da si-un ciocanel in cap, pentru focusare…
[Reply]
April 30th, 2010 @ 2:00 PM
lumea nu e perfecta!
[Reply]
Leo Reply:
April 30th, 2010 at 2:17 PM
Nici nu trebuie. O lume perfecta ar fi o lume bolnavioara.
[Reply]
April 30th, 2010 @ 7:23 PM
@Leo!!
hehehehe!
SUperb
[Reply]
Leo Reply:
April 30th, 2010 at 7:28 PM
Hihi, sar’na !
[Reply]
April 30th, 2010 @ 8:01 PM
Bine că n-avea drujbă-n loc de ciocănel. Şi cu atît mai bine că nu te-ai dus ca ALŢII să-ţi dea-n cărţi
Ăla să vezi tu dezechilibru!
[Reply]
Leo Reply:
May 2nd, 2010 at 9:12 PM
La naiba, sper sa nu ma dezechilibrez intr-atat incat sa am nevoie de-o vrajitoare de etnie…
[Reply]
April 30th, 2010 @ 8:40 PM
Cred ca mie mi-ar da de mai multe ori cu ciocanelul,asa ca…nu voi calca la vraciul cu pricina!
[Reply]
Leo Reply:
May 2nd, 2010 at 9:12 PM
Marada, ai putea sa te straduiesti sa-ti pierzi echilibrul.
[Reply]
April 30th, 2010 @ 10:46 PM
Superb si plin de intelesuri. Cu toate astea am ranjit de cateva ori; nu trebuia ?
[Reply]
Leo Reply:
May 2nd, 2010 at 9:13 PM
Multumesc frumusel, Dana !
Pai… rasul era bonus ! Imi pare tare bine ca pot starni un zambet.
[Reply]
May 1st, 2010 @ 9:47 AM
Cu riscul de a-mi da doua ciocane în cap, ar trebui sa-mi dai si mie adresa vraciului. La mine nu cred ca va spune ca m-am vindecat. Asta mi-o spun doar doftorii cu patalamale la mâna.
Da eu stiu ca ceva este în … dezordine!
[Reply]
Leo Reply:
May 2nd, 2010 at 9:14 PM
Giulia, doua ciocanele am primit si eu, si n-am murit.
Lasa-o asa – pe ea, pe dezordine. E mai bine, suntem cu totii artisti !
[Reply]
May 1st, 2010 @ 6:47 PM
Pierdut echilibru- Se declara nul – SECUNDE…
Cand mi-am curatat fata cu apa de gura si mi-am clatit gura cu lotiune tonica, am ridicat din umeri si mi-am vazut de treaba….
May 1st, 2010 @ 6:49 PM
Citit. Plâns. Oare să fie aceeaşi cauză?
[Reply]
Leo Reply:
May 2nd, 2010 at 9:15 PM
Iguana, sper ca plansul a fost doar metaforic, da ?
Multumesc ca ai citit si ai si promovat povestea, apreciez gestul !
[Reply]
May 2nd, 2010 @ 6:12 AM
Leo, l-am gasit eu si mi-am facut automatisme din el. Il vrei inapoi? Mi-e si frica sa ma duc la mosulica pentru ca nu mi l-ar scoate nici cu barosul din cap la ce obsesie de viata la dunga am capatat de la atata echilibru.
[Reply]
Leo Reply:
May 2nd, 2010 at 9:17 PM
Cristina, ai asa mult echilibru, ca ai de dat si la altii, hum ?
Daca tie ti-e bine asa, echilibrata, e OK. Eu am vrut sa scriu ceva pentru dezechilibratii care-si fac probleme din cauza asta. Sa stie ca aparentul dezechilibru poate fi el insusi inteles ca un soi de echilibru… Un pic complicat, dar nu imposibil de inteles.
[Reply]
May 3rd, 2010 @ 10:35 AM
[...] http://secunde.com/2010/04/30/pierdut-echilibru-se-declara-nul/ [...]
May 3rd, 2010 @ 4:03 PM
..La un control riguros daca s-ar efectua pe plan national,ABSOLUT NIMENI ,NU AR SCAPA ,FARA SA PRIMEASCA ,UNUL S-AU DOUA CIOCANELE IN MOALELE CAPULUI…!
[Reply]
Leo Reply:
May 4th, 2010 at 10:47 AM
Stiu eu unii care ar primi mai multe ciocanele…
[Reply]
May 3rd, 2010 @ 9:36 PM
[...] http://secunde.com/2010/04/30/pierdut-echilibru-se-declara-nul/ [...]
May 4th, 2010 @ 8:35 AM
[...] http://secunde.com/2010/04/30/pierdut-echilibru-se-declara-nul/ [...]
May 9th, 2010 @ 5:55 PM
si eu cred ca totul este relativ
[Reply]
May 15th, 2010 @ 12:55 PM
[...] http://secunde.com/2010/04/30/pierdut-echilibru-se-declara-nul/ [...]