- Azi e joi ? – Vine naşu’ pe la noi ! – Cine m-a pus să întreb… Ia-o cum vrei : azi e abia joi, sau azi e deja joi. Cert este că e joi. Joia începe să miroasă a vichend. Dacă ai fi liber toată săptămâna, mirosul de vichend ar fi aproape imperceptibil. La fel şi dacă ai munci în ture. Am experimentat. Vichendul nu mai are miros în cazul ăsta. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar munci în vichend şi cele cinci zile lucrătoare ar fi libere ? Ar duhni tot vichendul a libertate ! Te-ar ameţi mirosul. Nu mai bine desfiinţăm noi de tot munca ? Să ştim o treabă. Sau, ca să evităm trândăveala, inventăm munca de plăcere. Un fel de relaxare activă. O fi existând aşa ceva ? Sigur că există ! Trebuie să ai tu vreo pasiune pe care s-o valorifici. Să te faci util, dar să munceşti cu plăcere. Gata ! Am găsit o soluţie şi am scăpat şi întreaga rasă umană de la oftică. – Azi e joi ? – Vine… – Stai frumos, nu e momentul !
Prin prezenta, vă aducem la cunoştinţă micile modificări şi uşoarele adăugiri în regulamentul intern al firmei noastre.
Indicaţii privind folosirea toaletei publice din cadrul firmei
Angajaţii au posibilitatea să folosească toaleta din sediul firmei doar de două ori pe zi, în cazul programului normal, şi o singură dată pe zi, în cazul programului redus. Cum program redus nu prea există în firma noastră, limita se stabileşte la două ori pe zi. Important : Efectuarea orelor suplimentare nu presupune şi suplimentarea dăţilor de folosire a toaletei. În cazul angajaţilor part-time, toaleta poate fi folosită o singură dată pe zi.
Recompense şi sancţiuni
Angajaţii care nu folosesc toaleta decât o singură dată pe zi vor fi recompensaţi la sfârşitul lunii cu un bon de masă.
Angajaţii care nu folosesc toaleta deloc vor fi recompensaţi la sfârşitul lunii cu două bonuri de masă.
Angajaţii care folosesc toaleta din când în când, în limita a două vizite zilnice, vor primi salariul întreg la sfârşit de lună şi o strângere de mână din partea directorului general.
Angajaţii care doresc suplimentarea dăţilor de folosire a toaletei trebuie să completeze o declaraţie pe proprie răspundere că este de acord cu sancţiunea pe care o presupune încălcarea acestei reguli interne : zece la sută din salariul pe lună respectivă.
Indicaţii privind raţionalizarea consumului apei Important : apa se trage o singură dată de fiecare folosire a toaletei, respectiv de două ori pe zi maxim.
În cazuri extreme*, angajaţii trebuie să completeze o cerere pentru suplimentarea apei, cerere disponibilă tot la secretariatul firmei. Ideal ar fi ca angajaţii să prevadă aceste situaţii extreme şi să completeze cererea înainte de a se declanşa.
În caz contrar, puteţi trece şi ulterior pe la secretariat pentru a completa cererea de suplimentare a apei. Totuşi, o treime din costul acestei ape suplimentate vi se va deduce din salariul pe luna respectivă.
*Cazuri extreme= Mizăm pe capacitatea de abstractizare a angajaţilor noştri şi nu vom enumera aici fiecare caz extrem în parte. Generalizând, cazurile extreme ar presupune situaţiile în care este nevoie să se tragă apa mai mult de o singură dată.
Angajaţii au dreptul la trei suplimentări ale apei de tras într-o lună. Este aproape imposibil, conform statisticilor, ca situaţiile extreme să depăşească acest număr.
Indicaţii privind trecerea cu vederea a normelor de igienă
Tot pentru reducerea costurilor, va rugăm insistent să nu va spălaţi pe mâini la ieşirea din cabină, chiar dacă, la prima vedere, aţi părea că nu respectaţi normele elementare de igienă. Vă garantăm că nu veţi fi catalogaţi drept «nesimţiţi» sau «neigienici», ba chiar veţi fi felicitaţi că sunteţi în deplină armonie cu regulamentul intern.
Indicaţii privind folosirea obiectelor personale în cadrul firmei
Aveţi deplină libertate să va aduceţi de acasă şerveţele, hârtie igienică, ziare şi reviste, cu precizarea că, astfel, vă asumaţi riscul de a cere suplimentarea apei de tras. Important : Acest caz nu este considerat unul extrem, deşi tot va fi nevoie de completarea cererii de suplimentare a apei la secretariat, iar costul apei suplimentate îl va suporta în întregime angajatul.
Notă finală
În aceste vremuri de criză, atenţia trebuie concentrată pe aspectele cu adevărat importante. Obiectivul nostru este ca bugetul firmei să nu sufere nicio modificare.
Vă mulţumim pentru cooperare.
Printr-un scurt mesaj trimis pe mail, micuţa Sylvie anunţă pe toată lumea că şi-a pierdut inelul de logodnă. Găsitorului eventuală recompensă. Toţi se hlizesc de necazul omului – ce lume, ce lume ! – şi câteva întrebări se nasc aproape instantaneu pe buzele lor : de ce şi-ar scoate o femeie inelul de logodnă de pe deget ? Ce explicaţii o să-i dea logodnicului în cazul în care nu-l găseşte ? Dacă e vorba de un inel scump, cine să fie atât de prost încât să-l înapoieze păgubaşei ? Un răspuns plauzibil la prima întrebare ar fi că viitoarea doamnă şi-a scos inelul de pe deget pentru a se spăla pe mâini. Se temea, probabil, că logodnicul ei, strâmtorat la buzunare, i-a luat o copie ieftină a inelului la care aceasta râvnea încă de pe vremea când nu se cunoşteau, copie realizată dintr-un metal oxidabil. Astfel, păgubaşa nu risca să stârnească o situaţie penibilă – şi pentru ea, dar, mai ales, pentru el – şi să apară în faţa viitorului soţ cu inelul şi degetul înnegrite. Alt răspuns posibil ar fi că şi-a scos inelul de pe deget pentru că vroia să nu se afle încă faptul că se căsătoreşte – din motive numai de ea cunoscute. Doar că, odată cu trimiterea în masă a mailului, a aflat despre viitorul şi iminentul eveniment până şi cine nu şi-ar fi dorit să afle – eu făcând parte din această categorie. Feţi-Frumoşi nu sunt pe-aici, deci varianta că şi-a scos inelul de pe deget pentru a părea disponibilă e puţin plauzibilă. Totuşi, autorul nu cunoaşte gusturile micuţei Sylvie în materie de masculi eligibili. Ce explicaţii o să-i dea logodnicului în cazul în care nu-l găseşte ? Că i s-au subţiat degetele de la frig (e iarnă încă, totuşi) şi i-a căzut inelul de pe deget, fără să observe, « pe nesimţite ». Sau… că o jena la tastat şi l-a scos, din motive practice. Şi l-a pus alături, pe birou. Şi o mână cleptomană l-a sustras din peisaj, « pe nesimţite ». Că a fost încolţită de o bandă de hoţi, care au ameninţat-o : « Banii… şi inelul, sau viaţa ! » Cine să fie atât de prost încât să înapoieze inelul şi cât de mare poate să fie recompensa pentru a-l motiva pe găsitor să-l returneze ? Nu ştiu, mă mai gandesc…
Update : o oră mai târziu, altă micuţă, pe nume Layla, a anunţat, tot prin aceeaşi metodă, că şi-a pierdut blăniţa. Felinele astea…
Dupa perioada copilariei, cand “Nu!” este acceptat ca raspuns la orice intrebare, si pus pe seama varstei, dupa un anumit timp ti se fac spalaturi de creier si ti se inoculeaza atitudinea a-tot-acceptatoare si a-nimic-refuzatoare.
In viata de adult, “Nu!” este acceptat ca raspuns doar la intrebari de genul : - Esti obosit ? - “Nu!” - Vrei sa fii respectat ? - “Nu!” - Chiar crezi ca parerea ta conteaza ? - “Nu!” - Ai nevoie de mai mult timp pentru tine ? - “Nu!” - E prea mult pentru tine ? - “Nu!” - Crezi ca e imposibil sa faci asta ? - “Nu!” - E adevarat ca nu esti multumit ? - “Nu!” - Vrei o marire de salariu ? - “Nu!” - Vrei o promovare ? - “Nu!” - Vrei sa renunti ? - “Nu!” - Vrei sa-ti dai demisia si sa-ti schimbi viata ? - “Nu!” - Esti ingrozit de ideea ca o sa imbatranesti in scaunul asta ? - “Nu!” - Mai speri sa-ti vezi visul cu ochii ? - “Nu!” - Iti mai amintesti care era visul tau ? - “Nu!” - Te deranjeaza conditia de sclav ? - “Nu!” - Mai crezi ca esti un om liber ? - “Nu!” - Mai speri sa ajungi la pensie ? - “Nu!” - Ai avea o problema sa muncesti pana la epuizare, intr-un dezgust total, fara motivatie, si pe doi lei ? - “Nu!” Q.E.D. Deci… ai voie sa spui “Nu!”.
Cică omul nu conştientizează niciodată cu adevărat că o să moară. Ştie, dar nu vrea să-şi însuşească această calitate de… efemer. În mintea lui, el e nemuritor. De asta se zbate pentru averi şi poziţii sociale, de asta nu doarme noaptea şi umblă bântuit de obsesia de a fi numărul unu, sau de a fi recunoscut de către cei din jur că e numărul unu. Dacă ar contientiza că, în scurt timp (dacă ne raportăm la întreaga istorie a omenirii), o să-şi dea duhul şi n-o să mai rămână din el decât – în cel mai bun caz ! – o amintire palidă şi nişte rămăşiţe ale corpului fizic într-o cutie de lemn, ar înceta să lupte cu asemenea încrâncenare. La ce bun ? s-ar întreba. Ar sta puţin şi ar trage aer în piept. Apoi ar lua-o mai uşurel, că n-are pentru ce să lupte atât. Ai calculat vreodată cu câţi bani ai putea să trăieşti liniştit, fără să mai fii sclavul nimănui? Dacă eşti sigur că vei putea să faci faţă şocului, te sfătuiesc să calculezi. Stupoare ! Unii cheltuiesc suma asta pe o aroganţa, pe un moft : într-o singură secundă, banii cu care tu ai putea trăi fericit şi liber toată viaţa ! În tot acest timp, sunt oameni în lumea asta care mor de foame. De foame ! În timp ce unii îşi exercită aroganţa, se moare de foame… Ce ruşine pentru umanitate ! Acum mai susţii că oamenii sunt egali ? Şi că – ahaha ! – eşti un om liber ?! Lumea şi-a pierdut toate valorile, dacă le-a avut vreodată… Cică minţile cele mai simple îţi şi îşi fac viaţa complicată. Cu cât mintea are o alcătuire cât mai simplă, cu atât te poate băga mă adânc în mocirlă. Ce minţi simple, ce lume complicată ! Ce mocirlă !
Îmi cer scuze anticipat că n-o să răspund la comentarii, am un program încărcat şi… trebuie să mă zbat, pentru că încă nu conştientizez că o să mor.
Sursa foto : New York Times. Fotografia reprezinta ultima moda in design-ul de felicitari pentru Ziua Indragostitilor. Mai murmuri un “Ai lăv iu, Georgele!”, mai inveti o anatomie. Util, nu ? Sa ridice manuta cine si-ar dori sa primeasca astazi o astfel de felicitare de la persoana macabra iubita !
Pentru cei singuri : daca nu aveti pe nimeni care sa va poata oferi o inima-ntr-o cutie toracica, am ceva care o sa va ajute astazi sa va gasiti perechea !
Pe acest blog veti gasi o multime de texte de agăţat.
Spicuiesc cateva dintre ele : Pot sa-ti fac o poza ? Vreau sa-i arat lui Mos Craciun ce-mi doresc anu’ asta. Crezi in dragostea la prima vedere sau e nevoie sa mai trec o data prin fata ta ? Mi-am pierdut ursuletul de plus cu care dorm in fiecare noapte. Vrei sa-i iei tu locul ? Se pare ca mi-am pierdut numarul de telefon… Pot sa-l imprumut pe-al tau ? Sunt aici. Care sunt celelalte doua dorinte ale tale ?
Daca vrei sa agati o frantuzoaica – care, culmea cliseului, e inteligenta, sofisticata si are clasa, trebuie sa cauti alte trucuri :
Invata frantuzeste, ca s-o impresionezi. Macar niste expresii, acolo… Invata istoria Frantei, sa o dai pe spate. Pune-te la curent cu tot ce se intampla in Franta. Plimb-o prin locuri stilate. Fii cat de fermecator poti.
Daca nu te tine buzunarul, e buna si-o Maricica de-a noastra !
Cine merge la serviciu cu maşina nu ştie ce pierde ! Încurajez utilizarea transportului în comun ! Doamnelor şi domnilor, poftiţi în autobuze ! Mijloacele de transport îţi dezvăluie o lume foarte captivantă ! Dacă ai puterea să treci peste detalii mărunte : că te calcă unul pe cizmele proaspăt lustruite, că te înghesuie sau vrea să treacă şi nu zice « pardon »… fleacuri ! Fiecare dimineaţă e o dulce binecuvântare ! Spre exemplu, la baraca aia de lângă râu a venit şi-n dimineaţa asta vidanja. Cum, mă, ăştia n-au canalizare ? Nu, mă ! Păi, am văzut vidanja şi ieri. Acelaşi loc, aceeaşi oră. Mamă, ce-or fi mâncat ăia de e nevoie de vidanjă şi azi ? Cartofi ? Sau problema e mult mai complexă ? Chiar ! Oamenii ăia, de-şi plimbă câinii la ora la care unii merg la muncă, din ce trăiesc ? Întreb şi io, nu dau cu paru’. Apropo de câini, tanti asta are un câine care seamănă cu un şobolan. Arata cam răpănos. E câine utilitar, zici ? Da, îi ajută pe ăia cu vidanja, când se înfundă furtunul. Săracu, de aia arată în halul ăsta ? E un nene în autobuz care citeşte o carte despre lemurieni. Imaginează-ţi : « Mărirea şi decăderea lemurienilor » ! Fascinant, fascinant ! Nenea cu cartea-n mână a coborât odată cu noi şi, aşteptând la trecerea de pietoni să se facă verde, tot citea cu înflăcărare. Şi dă-i cu cititul, şi dă-i ! Mai avea câteva pagini. Hai să-i spun eu cum se termină povestea, că văd că nu mai poate de curiozitate : lemurianul moare. Moare şi se-mpute ! Apoi vin vulturii şi-i ciugulesc hoitul. Ză end.
Fereastra fără perdele dădea înspre staţia de autobuz. Pe la sfârşitul lui ianuarie am zărit înăuntru, din întâmplare, pomul de Crăciun. Neatins. Uite, mi-am spus, un om care nu se poate dezlipi de brad. Suflet de copil !
Prin martie, în aşteptarea autobuzului, am constatat că bradul era tot acolo. Un pic mai uscat, dar tot cu luminile aprinse şi decoraţiunile atârnate între ramuri. Încă-l mai păstrează ? Nu s-a scuturat ?
Venea vara şi bradul era înca acolo. În casa cu ferestre fără perdele domnea un Crăciun etern.
Ieri, într-un balcon, am zărit alt brad cu luminile aprinse. Există destui nostalgici. Sau anacronici ?
