- Ce sa ma fac ? Spune-mi !
- Ce-i cu tine ?
- Ce-o fi cu mine ? Ce mi se intampla ?
- Ai uitat sa respiri ! Asta e !
- Da, am uitat sa respir. Dar cu ce sa respir ? Cu ce respira oamenii ca mine ?
- He-hei !… Oamenii ca tine respira de doua ori rar si o data repede. Oamenii ca tine respira cu ochii si cu mintea.
2000
As fi vrut sa fiu fereastra, sa intri prin mine ca lumina. Dar nu sunt decat o biata usa zavorata. Floarea copilariei mele refuza sa se ofileasca, fructul tineretii mele refuza sa se coaca. Sunt o umbra intre doi pasi. Vreau sa raman aici, macar un timp, macar o amagire !
Am invatat sa tac ; invata-ma sa vorbesc din nou !
2001
Chipuri fara zambet, cu ochi de sticla, cu miscari mecanice… Un dus-intars continuu, fara nimic la mijloc. Energice zvacniri, departe de sincerele batai de inima. Si atat. Asta e lumea care ma inconjoara.
Sunt o colcaire de idei sub o coaja superficiala. Masca mea e de ceara, si zambetul e fabricat uneori.
2002
As vrea sa te invat pe dinafara, de la prima pana la ultima litera, ca si cum tot alfabetul, trecand prin tine si construindu-ti fiinta, s-ar scurge in mine, astamparandu-mi setea de tine, si ne-ar lega apoi unul de altul, transformandu-ne intr-o singura idee, intr-un singur cuvant.
Care o fi cuvantul din noi ?
2002
Posted in Din caiete prafuite | Comments (0)
