SECUNDE

Onorez – in sfarsit ! – doua lepse primite de la doua blogo-prietene.
Prima, de la Ana, suna cam asa : “Daca vi s-ar cere sa va faceti propia tablita (asa a facut Paler in cartea lui) care ar fi cele 1o porunci ale voastre catre voi… sau dupa care v-ati ghida in viata?”
Enumer aici zece lectii invatate sau reguli formulate pentru a-mi face mai usor traiul in lume :
1.”Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.” (Mihai Eminescu – “Glossa”) (imi reped des in gand aceste versuri…)
2. Dragoste cu de-a sila nu se poate.
3. Nu insemni prea mult, totusi insemni ceva.
4. Sunt naiv, dar nu sunt prost.
5. Te poti baza doar pe tine, nimeni altcineva nu-ti da de mancare.
6. Fa numai ce-ti place, cat poti de mult. Joaca-te…
7. Fara compromisuri, cat se poate.
8. Pastreaza-ti viata simpla, nu ti-o complica singur.
9. Fereste-te de ateism si de habotnicie.
10. Patreaza-ti demnitatea in orice situatie.

A doua leapsa, primita de la Lady A :
1. Cât din viaţa personală expui scriind un blog?
Din ce in ce mai putin. Amintesc voalat de evenimente traite… Tind spre fictiune, lumile inventate sunt, uneori, mai interesante decat cea reala.
2. Cu ce îţi dăunează blogul?
Mananca timp. Invat sa manageriez problema.
3. Cu ce te ajută blogul?
Mie-mi place sa ma joc, si blogul e unul din spatiile mele de joaca.
4. Ce reacții permiți?
Aproape de toate felurile. Ma irita vulgaritatile si rautatile gratuite. In rest, cred in libertatea exprimarii punctului de vedere.

In final, am placerea sa anunt un eveniment : Iguana si-a schimbat casuta !

Posted in Filosofii de om marunt, Joc | Comments (3)

Mai intai si mai intai…
O veste buna, cea mai buna pe ziua de azi :

“Campania de donatii s-a incheiat. Multumita dumneavoastra Alexandra are banii necesari pentru a face transplantul. In curand vom incepe o noua campanie prin care sa dam sansa tuturor copiilor bolnavi de leucemie sa se trateze in Romania.”

 

 

 

 

Iar apoi…

Cum, n-ati aflat inca de “Blog de blog – cele mai bune bloguri din 2009″ ?!

E timpul sa va puneti la curent !

Sunt foarte onorata de nominalizarile pe care le-am primit :

• de la Geocer – nominalizare pentru Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina)
• de la Marius Ola – nominalizare pentru Blogul cu cel mai mult umor
• de la Iguana – nominalizare pentru Blogul cu cel mai mult umor

Va multumesc !

La randul meu, ma simt obligata sa nominalizez si eu cativa prieteni virtuali :

1. Marele premiu – Pentru ca-mi place – Cristina (pentru ca-mi place !)

2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – Ivanuska (fara comentarii…)

3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Paul si Cristian Lisandru (pererea mea !)

4. Blogul cu cel mai mult umor – Boghi, Cei trei prieteni care sunt, Nelinistitu’ (eu zambesc cand ii citesc !)

5. Cel mai bun critic (literar) – Cell (foarte atent la detalii !)

6. Cel mai bun cititor – Lord D’If (pentru lectura constructiva !)

7. Cel mai bun blogger dintre politicieni

8. Cel mai bun politician dintre bloggeri

9. Cel mai informat blogger – Geocer (mereu conectat la realitate…)

10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Ralu, Halatel (doua fete cucuiete !)

11. Cel mai gustos blog – Maya, Gabriela Cara (pentru ca gatesc ce as manca eu !)

12. Cel mai bun blog al unui ziarist – Calin (pentru ca, pe blogul lui, nu face deloc pe ziaristu’ !)

13. Cel mai bun blog anti-băsist – Vania (din nou ! Pentru ca “Basescu nu este presedintele meu !”)

14. Cel mai fericit blogger – Mikka (pentru ca “vede” adevarata fericire !)

15. Blog de criză sau blogger crizat – Bl000g (pentru ca “Imi e doar sila…”, si-mi place !)

16. Cel mai artistic blog – Roxana (pentru frumoasele desene) si Pollak (pentru fotografiile “altfel”)

17. Cel mai bizar blog – Tlön Society (pentru ca citesc si-mi prind urechile)

18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)

19. Cel mai bun comentator politic – Geocer (tot el !)

20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Cristian (pentru ca pune intrebari irezistibile !)

21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Ajnanina, Gabi, Le Petit Prince (pentru ca nu doar scriu, ci creeaza senzatii !)

22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri

23. Cel mai bun blogroll – Le Petit Prince (pentru blogrollul inexistent !)

24. Cel mai bun blog de sport – Sportul National si CDF

25. Cel mai schimbător blog – Geanina (pentru schimbarea de nume, uraaaa !)

26. Cel mai luptător dintre bloguri – Iguana (pentru lupta cu greselile gramaticale si cu lipsa de bun-simt !)

27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage

28. Cel mai activ blogger – Cristian Lisandru (pentru ca ne citeste pe toooti, si mai are si timp de scris !)

29. Cel mai prost blog – e ăsta (pentru ca ma plagiaza, in primul rand !!!)

30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri

31. Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă”

32. Premiul de popularitate – Mircea Popescu (mai ales pentru popularitatea concursului de proza arhiscurta !)

Din punctul meu de vedere, ar mai fi trebuit adaugate cateva categorii. Iata propunerile mele :

33. Cel mai simpatic blog “de departe” – Giulia (pentru limpezimea si siceritatea gandurilor)

34. Cel mai frumos cuplu de bloggeri – Geanina si Cristian Lisandru (stiti si voi de ce !)

35. Premiul «O picatura de cultura» - Andi Bob (pentru picaturile culturale impartasite cu prietenii virtuali)

36. Cel mai aventuros blogger – Cell (pentru palpitantul serial de aventuri “Celula 61″)

Posted in Joc | Comments (42)

(Istorioară scrisă pentru concursul “Moş Crăciun în spatele gratiilor”, organizat de Roxana – Draw for Joy.)

Pentru că îi reproşase toată pe perioada mariajului – zece ani încheiaţi ! – că “nu are imaginaţie”, că “face cadouri insipide”, şi că “nu ştie să surprindă nicio veveriţă fricoasă”, Maricel hotărî anul ăsta să-i facă Maricicăi cea mai mare surpriză pe care putea s-o coacă în mintea lui de contabil plictisit. Ca să nu-i dea nimic de bănuit consoartei (dacă se întâmpla să cadă pe gânduri, Maricica devenea suspicioasă, şi-l lua la întrebări), plănuia întreaga tărăşenie seara, înainte de culcare, după ce se stingea lumina şi-şi urau “Somn uşor !”. Maricica adormea repede, ea n-a avut niciodată probleme cu somnul. Maricel, adunandu-şi gândurile şi reuşind cu greu să se concentreze din pricina sforăiturilor Maricicăi (“Şi mai zice că n-o iubesc…”), aduna, aşeza, şi reaşeza piesele puzzle-ului care urma s-o impresioneze pe soţia sa până în cele mai tainice straturi ale sufletului… Astfel nemişcat în întuneric, cu ochii aţintiţi asupra unui punct imaginar, crea întregul scenariu din ziua de Crăciun.

O să facă aşa : trebuie să găsească o cale să iasă din casă, pe la ora prânzului. Pentru asta, e nevoie de o scuză plauzibilă. O să-i spună Maricicai că… are un meeting de la care nu poate lipsi. Maricica, o să se îmbufneze, sigur. El o să încerce să o îmbuneze : “Bine, mamă, dar înţelege ! E un client important, cel mai important ! Are influenţă, plăteşte bine…” şi alte câteva argumente care o vor face să înţeleagă situaţia. Apoi, o să meargă repejor în oraş, o să închirieze un costum de Moş şi, îmbrăcat astfel, o să-i sune la uşă. Maricica o să deschidă şi o să-l descopere surprinsă. El o va întreba, pe un ton senzual, dacă a fost fetiţă cuminte… Şi, de-aici, totul o să decurgă de la sine ! Bun plan !

Zis şi făcut. În ziua de Crăciun, Maricel inventase o scuză pertinenta şi puternic argumentată. Maricica – neîncrezătoare la început – cedă. Maricel, la adăpostul minciunii şi cu avânt de tinerel, zbură la centrul “Măşti şi Costume” şi închirie ultimul costum de Moş. Ce noroc ! Astfel echipat, cu un sac în spinare, plin-vârf cu cadouri alese (salam de vară, ghiudem, babic, caşcaval afumat şi – vârful piramidei – o şampanie autentică, nu vin spumant ! ), sună timid la uşa apartamentului conjugal. Nicio reacţie, nicio mişcare. Mai sună o dată. Nimic. Îşi sprijini iritat degetul pe buton. Într-un sfârşit, Maricica deschise. Era încruntată şi ţinea o mână la spate. Maricel îşi intră în rol, conform planului :
- Ho-ho-ho ! Ia spune, draga Moşului, ai fost fetiţă cuminte ?
Nici nu apucă să încheie întrebarea, că Maricica scoase brusc de la spate ditamai tigaia, şi-l pocni pe Moş Crăciun drept în moalele capului, mormăind printre dinţi, apăsat :
- Na, perversule ! Să te-nveţi minte să nu mai ataci altă dată femei singure şi neajutorate !
Măricel îşi pierdu cunoştinţa şi căzu lat…

După câteva ore bune de întuneric, se trezi, ameţit şi cu o durere teribilă de cap… Când se dezmetici un pic, reuşi să înţeleagă unde se afla : în spatele gratiilor, la închisoare !

Posted in Joc, Maricel & Maricica | Comments (23)

Tema pentru aberatia de azi a fost propusa de Julie.
Sa-mi imaginez o calatorie alaturi de extraterestri…

Eu nu trebuie sa-mi imaginez o calatorie cu extraterestrii, pentru ca eu, in realitate, calatoresc adesea alaturi de ei. Nu ma credeti, treaba voastra !
Dupa ce recunosc eu extraterestrii din jurul meu ? Au anumite semnalmente, trasaturi distincte, gesturi care-i caracterizeaza si-i diferentiaza de restul, sunt usor de observat !
De exemplu, recunosti un extraterestru dupa miros. Extraterestrii miros, invariabil, urat ! Ori a alcool, ori a transpiratie de cel putin trei zile, ori… Sunt sigura ca nu vreti mai multe detalii !
Stii sigur ca e extraterestru cineva care-si sufla nasul zgomotos, se imbraca cu acelasi tricou toata saptamana, umbla cu incaltamintea rupta sau poarta sandale in toiul iernii.
Te pot pacali usor, luand infatisarea unor oameni cat de cat normali. E nevoie de ochi antrenati si de un nas experimentat ca sa-i depistezi !
Iata cum decurg calatoriile mele cu extraterestrii : acestea se desfasoara, in general, dimineata sau seara. Nava spatiala seamana cu un troleibuz, sau cu un autobuz. Dar nu e ceea ce pare ! Desi viteza navei spatiale depaseste viteza luminii, se mai intampla din cand in cand sa existe blocaje in trafic, sau opriri interminabile la semafor. Soseaua cerului a fost, se pare, proiectata de aceleasi minti iscusite ca si pe Terra.
In timpul acestor opriri, regret ca nu mi-am pus masca de gaze pe figura, nu era niciun avertisment la intrarea in nava spatiala ca extraterestrii put !
Cand ajung la destinatie, sunt recunoscatoare soartei ca am mai sfarsit o calatorie cu nava cosmica si am ramas teafara si nevatamata !

Acest articol este scris in cadrul jocului “Sa aberam pe o tema data” .

Posted in Joc | Comments (0)

Tema de aberat pentru maine, 2 octombrie, o gasiti AICI. Eu o tratez inca de azi, maine s-ar putea sa nu am timp.

Mi-am dat seama ca sunt miop cand am inceput sa o confund pe vecina de la opt cu nevasta-mea. Saream la gatul ei sa o pup de fiecare data cand ma intalneam cu ea. Pentru ca nu ma potoleam, vecina a depus plangere la politie. Nevasta-mea mai avea putin si ma dadea afara din casa. Intr-un astfel de moment de cumpana din existenta mea, am hotarat : trebuie sa-mi pun ochelari.
Nici nu mi-am dat seama cand si cum mi-am pierdut acuitatea vizuala. I-am intrebat pe prietenii mei ochelaristi : ei de la ce si-au capatat dioptriile ? Unii mi-au spus ca este ereditar, altii ca e de la statul cu ochii in calculator sau de la prea mult citit. De unde atata citit ?!
O amica mi-a zis ca s-ar putea sa fie de la consumul abuziv de ciocolata. Am avut o revelatie ! Desigurrr… Sa stii ca e de la ciocolata ! Ca doar numai asta mananc toata ziua ! De cand cu vecina, nevasta-mea-mi gateste tot mai rar… Iar eu, mai mult de un ou fiert nu stiu sa fac !
Soarta mi-e pecetluita : sunt un miop dependent de ciocolata !
Mi-am ales cu emotie rama pentru ochelari. Sunt constient ca e una dintre alegerile cele mai importante din viata. Celelalte ar fi : liceul, facultatea, nevasta si cimitirul.
Rama pe care am ales-o e acaju, cu motive aurii pe margini. Foarte trendy-flendy. La varsta mea, cu o rama de ochelari bine aleasa pot parea un om chiar normal.
N-am sa uit niciodata prima mea plimbare pe stazile aglomerate ale orasului, cu ochelarii pe nas ! O lume mirifica s-a dezvaluit ochilor mei miopi ! Am vazut, mai intai, un ogar pe tricicleta. Apoi, un tanar cu ruj pe buze mi-a intins un fluturas pe care scria : «Mici mocca ! Votati… ! ». Dupa cativa pasi, am admirat un grup de pionieri care cantau in cor :
“Noi, in anul doua mii,
Cand nu vom mai fi copii…”
Buna treaba a facut oftalmologu’, vi-l recomand !

Acest articol este scris in cadrul jocului “Sa aberam pe o tema data” .

Posted in Joc | Comments (0)

Happy 1 Octombrie !
E randul meu sa propun tema pentru jocul nostru “Sa aberam pe o tema data” !
Iata :
Astazi “trebuie” sa aberati despre ochelari, ciocolata si pionieri ! Adica faceti o tocanita, un ghiveci sau o ciulama cu aceste ingrediente.

Aberati despre ce vreti voi, cum vreti voi, numai sa includeti aceste cuvinte.
Va incumetati ?
La ataaaaaaac !!!

Posted in Joc | Comments (0)

Tema de azi, “Ce mica-i vacanta mare“.

Cand eram eleva, intotdeauna ma plictiseam de vacanta de vara pe la mijlocul ei. Dar, cand aceasta se apropia de sfarsit, imi doream sa nu se mai termine. Ma intorceam cu ciuda la scoala, tanjind la vacanta.
In viata de adult e altfel. Vacanta mare nu mai exista. Exista doar o chestie numita «concediu», care are vreo douazeci sau douazeci si cinci de zile. Nu ti-l poti luat pe tot odata, ci doar pe bucatele. In aprilie o saptamana, in august alta saptamana. Nici nu-l simti ! Concediul, pe hartie, pare mic, dar in realitate e aproape inexistent.
Deci despre ce vorbim noi aici ?
Cine poseda vacanta mare sa abereze mai departe !

Acest articol este scris in cadrul concursului “Sa aberam pe o tema data” .

Posted in Joc | Comments (0)

M-am hotarat sa…. Aberez cate putin pentru fiecare tema din urma.

“Imaginati-vă că ati fost invitati să participati la un concurs pentru a vă dovedi talentul în ale vânatului sau pescuitului. Descrieti participarea voastră la acel eveniment si eventual rezultatele obtinute (vânat sau pescuit)”.

Sunt un suflet milos, si mi-e scarba de râme, asa ca n-am fost si n-o sa fiu niciodata un vanator sau un pescar foarte talentat.
Totusi, sa nu raman frustrata si sa-mi dezvolt si aceasta latura de vanator-pescar, pe langa cea de culegator si agricultor, mi-am cumparat doua jocuri pentru calculator : « Pescarul iscusit » si « Vanatorul de plizdonţi ».
La primul joc, cel cu pescarul, trebuia sa pun râme virtuale intr-o undita virtuala, sa-mi aleg soiul de peste pe care vreau sa-l pescuiesc, si apoi, ca orice pescar normal, sa astept ca acesta sa muste din momeala. Am ales sa pescuiesc Piranha. Nu stiu daca sunt buni la gust, dar mi-am spus in gand : o sa ma laud la toata lumea cu skill-urile mele de pescar de Piranha. Ha ! Eat this, Gheorghita ! Gheorghita e un amic de-al meu, pescar inrait, care mai tot timpul se lauda ca a prins nu stiu ce monstru. Daca ma intrebati pe mine, e un mincinos.
Asezata pe malul lacului virtual, m-am pus pe asteptat. Nu am stat astfel mult timp, un Piranha gras si dintos a muscat momeala ! Trageam eu de mouse, fiorosul tragea inapoi. Naravas tare Piranha asta vitual ! Da’ in cele din urma l-am dovedit, si l-am bagat in plasa virtuala, hop ! De-acu’ pot sa ma laud linistita !
Jocul « Vanatorul de plizdonţi » a fost si mai simplu. Eu eram inarmata cu o pusca de vanatoare. Din tufisuri iesea cate-o vietate disperata care striga : “ Pliz, dont ! Pliz, dont ! “. Eu – vanator nemilos – nu le luam in seama rugamintile si le zburam creierii cu sadism.
Sunt un suflet milos…

“Imaginati-va ca ati gasit Masina Timpului. Unde ati fost si ce ati vazut?”.

Cum am gasit Masina Timpului este irelevant. Cert este ca mi-am dorit cu tot dinadinsul sa ma intorc in timp, in zorii omenirii, chiar dupa crearea miraculoasa a lumii de catre mana divina, si sa aflu adevarul : cine a muscat, dom’le, din mar ?! Am vazut totul foarte clar, ca la televizor. Si stiti ce adevaruri am aflat ?
Ca Adam a fost creat din degetul mic al Evei, nu Eva din coasta lui Adam. De atunci femeia il are pe barbat la degetul mic.
Ca sarpele era de fapt un popandau inzestrat cu darul vorbirii. Foarte dragut, dealtfel ! Ca Adam si Eva, din plisctiseala, au hotarat de comun acord sa faca o salata de fructe din vestitul mar si alte pere. Si ca, tot din plictiseala, cei doi au plecat de buna-voie din Rai, acesta fiind prea linistit pentru firile lor nabadaioase.
Asta-i adevarul !

“Trebuie sa participati la o misiune la o baza lunara, unde veti fi lasat singur timp de 2 luni, sau daca refuzati trebuie sa locuiti la un far, pe o insula mica, undeva în largul Atlanticului.Care din cele doua variante o alegeti si ce va luati cu voi”.

Pe luna nu ma duc in ruptul capului ! Nu si nu ! Ce sa fac acolo, in pustietatea aia ? Frig si lumina chioara, ca de veioza. Si imponderabilitate. Bine ca am de ales ! O insulita in mijlocul Atlanticului mi se pare mult mai potrivita. Sper sa fie cald acolo. Imi iau carti de citit, caiete de scris, creioane colorate, si un papagal colorat cu care sa fac conversatie seara, inainte de culcare. De altceva n-am nevoie, am incercat cu mult timp in urma sa ma detasez de material, sa nu mai pun pret pe lucruri. O sa traiesc ca un salbatic, cu frunze in jurul braului si cercel in nas. O sa pescuiesc cu sulita si o sa mananc peste crud. Da ! Reintoarcerea la natura ! Sa nu uit sa-mi iau si cateva cutii cu tigari…

Va urma.

Acest articol este scris in cadrul concursului “Sa aberam pe o tema data” .

Posted in Joc | Comments (0)

Tema a fost propusa de Cell61.

La naiba !
Am cumparat un pestisor auriu din piata de animale si l-am transportat intr-o punga de plastic pana acasa. Locuiesc singur si simt nevoia unei prezente in casa. Sunt misogin si alergic la blana, asa ca femeile si alte animale paroase sunt excluse din start.
Biata faptura sufera de tulburari de personalitate, iar eu l-am crezut cand mi-a marturisit ca el este pestisorul acela care poate indeplini dorinte. Unele basme zic ca ai dreptul doar la o dorinta, altele zic ca poti sa formulezi trei, iar altele sunt mai permisive, lasandu-te pe tine sa alegi cate dorinte poti sa-ti exprimi.
L-am asezat frumusel in acvariul pregatit din ajun si am inceput sa cuget. Ce mi-as dori, oare ? Pana azi, imi doream companie. Acum, ca am companie, nu imi mai doresc nimic. Prost mai sunt ! Am gasit pestisorul de aur si nu sunt in stare sa-mi doresc nimic ?!
La naiba !

Acest articol este scris in cadrul concursului “Sa aberam pe o tema data” .

Posted in Joc | Comments (0)

Elenush e fata faina. Cu posetutele ei scumpe cat o operatie pe cord deschis in strainatate.
E si desteapta. Ca altfel n-ar avea bani sa-si cumpere posetutele.
Mie-mi place de ea ! Am de invatat multe de la ea… Uite, un exemplu : ea pica in picioare, nu ca Ridzi-Pitzi ! Alt exemplu : a batut din picior si i-a facut Base un minister numai si numai pentru ea !
Fata faina, Elenush asta… Si blonda… Si nu, nu are nicio legatura cu Plescoiu’ !

Acest articol este scris in cadrul concursului “Sa aberam pe o tema data” .

Posted in Joc | Comments (0)