SECUNDE » Maricel & Maricica

Maricica se lanseaza in afaceri

Leo — Tue, 04 May 2010 15:02:54 +0000

Pentru ca am fost intrebata : «Da’ ce mai fac, dom‘le, Maricel si Maricica ?», o sa zic azi ce mai mesteresc ei.
Pentru ca nemernica de criza economica mondiala a ciupit binisor si din bugetul familiei, Maricica, femeie puternica si usor adaptabila, s-a hotarat sa contribuie in felul ei la restabilirea echilibrului financiar.
A stat si a chibzuit cateva zile bune… ce talent incontestabil ar putea ea sa puna in slujba celor multi ? Si a ajuns la o singura concluzie : zacusca !
Maricica este neintrecuta in prepararea zacustei, fie in varianta clasica – cu rosii, ardei, vinete si ceapa, nu neaparat in aceasta ordine, fie in variante mai putin cunoscute, cu ciuperci, cu peste sau cu dovlecei. In plus, are si cateva retete creatie personala, pe care intentioneaza sa le inregistreze la OSIM. Dupa ce numele ei va fi legat in mod oficial de aceste retete originale, Maricica intentioneaza sa scrie o carte numai cu retete de zacusca. Dar astea sunt planuri pentru viitorul foarte indepartat…
In viitorul foarte apropiat, Maricica s-a hotarat sa se lanseze pe piata cu o afacere pe baza de zacusca. Si, constienta de faptul ca o campanie de publicitate contribuie la succesul oricarei afaceri, astazi Maricica si-a lansat blogul intitulat «Zacusca lu’ Maricica» ! Blogul isi propune sa vorbeasca despre “zacusca si mai mult de-atat”.
Cu mare drag si multa zacusca, Maricica va invita pe toti sa o vizitati, sa-i solicitati sfaturi legate de zacusca, si nu numai… De asemenea, va sta la dipozitie in cazul in care nu stiti sa va preparati singuri zacusca. Maricica este constienta ca nu exista perfectiune, asa ca asteapta sugestii, la randul ei. Schimbul de experienta nu poate sa fie decat benefic si constructiv !
Pentru ca Maricel s-a plans ca Maricica nu-l include niciodata in planurile ei, marunte sau marete, cum or fi ele, i-a facut si lui loc printre rafturile cu borcane de zacusca, infiintand “Pagina lu’ Maricel”, care deocamdata se afla in constructie.
Eu le urez succes in afacere ! Prevad ca o sa le mearga vestea peste mari si tari !
Din solidaritate, afisez si aici anuntul Maricicai, aviz amatorilor de zacusca :

La pescuit

Leo — Sun, 04 Apr 2010 05:03:07 +0000

P.S. : L-am luat si pe Patrascu !

Jena sarbatorilor “reloaded”

Leo — Sat, 03 Apr 2010 06:03:22 +0000

Maricel – stiu ca v-a fost dor de el ! – a fost linistit in astea trei luni care s-au scurs de la Revelion. Dupa ce s-au domolit si ultimii exaltati cu torentul lor de « La multi ani ! » si « Un An Nou fericit ! », o armonie binefacatoare s-a asternut peste intreaga lui existenta. Tot ce-si dorea este sa fie lasat in pace. Ce si-a dorit, a obtinut, pentru ca Maricica isi realuase activitatea pe blogul ei crestin, ambitionata de esec, si a tacut un timp.
In aceasta perioada, niciun ţârâit de telefon, nicio ruda, niciun prieten de familie, nicio urare, nicio felicitare. Pace. Nicio sarbatoare.
Bine, sarbatori au mai fost ele cateva, dar niciuna prea importanta pentru el. Prin urmare, nici pentru Maricica. Sfantul Valentin e imprumutat, deci nu se pune. Dragobetele e moft, si e mai pentru tinerei, asa. Intai Martie poate trece neobservat – ce atatea martisoare si ghiocei ? De opt martie, Maricica, lamurita de atatia ani, si-a facut un obicei din a iesi in oras cu colegele de serviciu. A scapat si de asta !
Au mai fost si Boboteaza, Sfantul Ioan, Întâmpinarea Domnului, Buna Vestire si Floriile. Insa ei doi nu sunt atat de religiosi incat sa-si ghideze existenta dupa calendarul crestin-ortodox. Deci le-a taiat si pe acestea de pe lista.
Dar acum… s-a zis cu linistea ! In cateva zile, pacea i se va tulbura, iminent. In locul ei, se va instala in sufletul lui o frumusete de jena care-l va tine pe ghimpi cateva zile bune. Ca doar asa se intampla intotdeauna. Are si el cateva zile libere dupa atata munca, si se duc pe apa sambetei !
Descoperind, prin toate dulapurile, vopsea de oua, drojdie pentru cozonaci si de alte asemenea pachetele mici, purtatoare de nelinisti, a intrat in panica. O, nu, se declanseaza urgia ! In plus, au inceput si aia de la televizor sa dea, inainte, in timpul si dupa orice, reclame la medicamente care ajuta digestia : «Sarbatori Fericite cu Usor Digest ! Mananci carne de porc ca porcu’, iei un digestiv si esti ca nou!»
Se simtea incoltit din toate partile. Curand, vor incepe rudele sa dea telefoane. Maricica il va chema la bucatarie sa tina de lighean, cat framanta ea aluatul pentru cozonaci. Il va trimite unde a înţărcat mutu’ iapa dupa vin de ţară, din ala curat, ca ăla din magazin e facut din chimicale si cauzeaza la ficat. Si, daca nu e cuminte, il va pune sa taie dresuri vechi, ca sa vopseasca ouale cu model de frunzulita de patrunjel. Si-apoi o sa-l trimita si pana jos, in spatele blocului, sa-i adune niste iarba, ca sa aranjeze frumos cosuletul cu oua rosii. Odata intors, va trebui sa monteze masina de tocat. Si tot el, cu mânuţa lui, va toca ficatul pentru drob. Plus ca-l va trimite si la cumparaturi, cu o lista kilometrica. Si acolo, doamne, acolo… Oameni disperati sa puna tot ce se afla pe rafturi in cosurile lor, mult, cat mai mult, tot, nu conteaza ce. Sa aiba de toate pe masa de Paste, ăsta-i e argumentul lor. Oh, si cate si mai cate alte chinuri !
In prima zi de Paste, ca sa evite marea jena, Maricel isi luă unditele si scaunelul pliant si o sterse, inainte ca Maricica sa se trezeasca, la pescuit. Nu pentru peşte, ci pentru liniste. Era hotarat sa stea pe malul raului pana la lasarea serii. Insa nu cobori bine din bloc, ca se intalni cu Georgescu de la sase. Isi plimba potaia. « Nici ca se putea mai bine… », gandi cu ciuda.
- Paste fericit, vecine !
- Da, da…
- Da’ unde te duci asa, de dimineata ?
- Sa pasc ! Fericit !

Maricel face versuri

Leo — Fri, 22 Jan 2010 12:13:15 +0000

În profunzime, Maricel era un suflet sensibil. De la o vreme însă, această sensibilitate se acutizase. O fi fost din cauza vârstei ? Un fior lăuntric îi zguduia întreaga fiinţă şi, iţindu-se din când în când la suprafaţă, întocmai ca lava unui vulcan, erupse într-o bună zi, ţâşnind în stânga şi-n dreapta, sub formă de versuri :

De câte ori deschid fereastra,
De-atâtea ori o-nchid la loc.
E verde galbenă albastra,
Nevastă-mea îşi face coc.

Păşeşte-ncet, să nu le tulburi,
Că dorm cu spume-n ceasu-acesta,
Şi cerbii zburd-acum prin crânguri,
Iar eu tot trag să-mi fac siesta.

E lung pământul, şi mai lung,
Paralele nu mă ajung !
E lat pământul, şi mai lat,
De viaţă m-am cam săturat…

După ce scrise dintr-o suflare versurile de mai sus, ca şi cum mâna i-ar fi fost ghidată de o entitate din alte dimensiuni, Maricel se îndepărtă puţin de bucata de hârtie, îşi şterse fruntea de sudoare, îşi puse pe nas, cu emoţie, ochelarii de citit, şi-şi admiră opera în toată splendoarea ei. Nicicând nu mai văzuse aşa mostră de perfecţiune pură ! Ce ritm, ce rimă, ce imagini alese ! Câtă muzicalitate ! « Eminescu mi-ar cere meditaţii ! », gândi Maricel, dar imediat se ruşină de gândul lui. « Ei bine, poate nu Eminescu. El e Luceafărul poeziei româneşti, totuşi. Dar Arghezi da ! Şi Nichita ! Hai, poate nu meditaţii… Dar măcar un sfat, acolo. Sau o rimă inspirată. »

Cu carneţelul aşezat la îndemână, în buzunarul de la piept, şi cu un creionaş bine ascuţit după ureche, Maricel îşi făcea turul, că în fiecare sâmbătă dimineaţă din ultimii unsprezece ani, prin piaţa de legume din cartierul Mânăstiri. Mulţime zgomotoasă, precupeţi cu chef de tocmeală, vânzători care-şi strigau marfa, miros de fructe fermentate şi zemuri de legume scofâlcite sub tarabele de tablă, grosolan vopsite-n verde.
Câteva clipe numai, Maricel contemplă forfota zăpăcită şi se simţi lovit de inspiraţie. Scoase carneţelul şi aşternu iute :

Prin mulţimea grobiană,
Sub mantia-mi de poet,
Mă incearc-o nostalgie…
Nu-s bătrân, da’-s desuet !

Soarele rotund şi palid
Nu se vede dintre nori.
Mă aşteaptă Maricica,
Oare să-i iau nişte flori ?

Mă aşteaptă cu mâncare.
Recunosc, mi-e foame tare !
Merge versul din peniţă,
În stomac c-o tocăniţă !

Mă grăbesc, va las acum,
O să-mi văd frumos de drum,
Nu mai fac niciun ocol,
Că stomacu’ mi-e prea gol !

Maricica-l aştepta cu o tocăniţă de cartofi cu cârnaţi afumaţi. Plus salată de varză şi « Iar ai venit târziu, se răceşte mâncarea, altă dată nu te mai aştept, ai să mănânci singur mâncare rece ! »
Maricel nu punea la suflet aceste vorbe fără noimă. « Ce ştie ea, muierea, despre omul de geniu ? Ea fierbe-o mâncare, toacă o varză şi se simte superioară. » Înfulecă tăcut două porţii de mâncare, înmuind pâinea în zeamă. Dădu peste cap un pahar cu vin negru, de ţară, îşi trecu şervetul peste buze şi se ridică teatral de la masă. Se duse ţintă la masa de scris şi înşirui, inspirat :

Tocăniţa cu salată
E-o mâncare minunată !
Poezia merge strună,
Încă-un pic, şi-mi intru-n mână !

Maricica mă iubeşte,
Că de aia-mi şi găteşte
O iubesc şi eu, nu zic,
Nu enorm… dar nici un pic !

Viaţa este mai frumoasă
C-o nevastă drăgăstoasă
Care te aşteaptă-acasă
Cu mâncarea drept pe masă !

Şi, când ai stomacul plin,
Vorbele pe loc îţi vin !
Inspirat eşti pe deplin,
Dacă ai şi-un kil de vin !

Totuşi, viaţa e frumoasă
Dacă ai casă şi masă,
Şi un om drag lângă tine.
Eu pe ea, şi ea pe mine !