Stiu, nici mie nu-mi place sa citesc carti in format electronic. Totusi, am cedat de data asta. Cand aveam impresia ca nu pot inghiti nicio picatura de literatura, am dat de cartea asta : Romain Gary – Ai toata viata inainte
Va amintiti de “Papyrus nasalus” ? Am participat, cu aceasta stire inventata, la concursul organizat de times.ro. Concurentii trebuiau sa trimita o idee de articol pentru sectiunea “Aproape adevarat”. Tocmai am primit un mail care ma anunta ca : « Ai castigat PREMIUL 2 la concursul de idei pentru rubrica Aproape Adevarat din times.ro.» Nu stiu ce-am castigat – cica e surpriza. Dar sper sa nu fie lumanari…
Trebuie sa ilustrez o zi din viata mea… Simplu, am spus eu. Gabriela, insa, m-a facut sa ma gandesc de doua ori. Totusi, orice zi din viata unui om nu poate fi doar simpla. O zi oarecare arata asa : – o trezire nu prea de dimineata, ca o extragere de masea de minte – o fuga continua dupa apa calda, spalat pe dinti, coafura si machiajul perfect, tinuta perfecta, lustrul perfect al cizmelor – niciodata nu le nimeresc pe alea perfecte, asa ca ma multumesc cu variante mai putin reusite – o fuga eterna dupa autobuz – o cufundare intr-un scaun si o pironire a ochilor intr-un monitor – o greata continua de realitate si de oamenii care o populeaza – o cautare continua de pretexte (pentru ne-munca) si alternative (la munca) – o pauza de masa, mereu prea scurta – o speranta continua ca se va face ora de plecat acasa – o uimire continua de « cat de repede poate sa treaca timpul si n-am facut mai nimic » – o mica stationare pe un fotoliu – o cufundare in perna – o ameteala, un carusel, un vartej – o gaura neagra in viitor – o mirare continua ca sunt om in lumea asta
Multe zile trec astfel, pacat de ele. Totusi, zilele perfecte spala pacatul zilelor oarecare, si amintirea lor ramane lipita ca un abtibild de suflet. Si, cand ne e rau, si cand ne ia ameteala, ne mai uitam un pic la abtibildul colorat si prindem puteri. Ca-n povestile cu Fat-Frumos.