În dimineaţa asta soarele n-a răsărit. În coteţ ţârâie, totuşi, isteric, deşteptătorul. Cu ochi mici sub gene blonde, coşonii caută lumina. Nicio rază! Unde-i orizontul? Beznă.
Tata-coşon se înfăşoară în halat şi pipăie după ochelari. A uitat să fie zi? Sau maşinăria de trezit e defectă? Iese-n bătătură şi guiţă după soare:
-Te-ai lenevit şi tu? La muncă,-ncoronatule!
Şi se dimineţeşte.
Posted in PA (proza arhiscurta), Uncategorized | Comments (34)
Decât să ne văităm, mai bine un cântec vesel să cântăm !
Din ciclul “Să învăţăm de la maeştri”, şi pentru că e în trend, am să amintesc şi eu azi de Topârceanu. Poate vă e cunoscută poezia, însă o reîmprospătare nu strică niciodată…
Orice asemănare cu numele unor personaje din realitate este sau nu întâmplătoare.
Dilema
de George Topârceanu
Ati vazut prea bine ca la consultatii
Doctorii te-ntreaba despre emanatii.
Vor sa stie totul: abundenta, faze,
Unii le zic “vanturi”, altii le zic “gaze”.
Dar sa nu va mire daca medicina
Studiaza astazi foarte mult “basina”.
Fiindca, biologic, pentru toti e clar,
A basi e un lucru foarte necesar.
Toata lumea bese, asta-i o axioma
Nu intereseaza sunet sau aroma.
In privinta asta toti suntem la fel
Floarea nobilimii, preoti, printi, printese,
Papa de la Roma bese si iar bese.
Ins-o chestiune trebuie-nteleasa
Fiecare bese, dar la el acasa!
Fara martori merge, tare sau incet,
Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret
Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune
Treaba ta, esti liber, poti sa faci si spume!
Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur,
Poti sa besi in lege, pana pici in cur.
Eticheta cere, insa, sa fii pudic
Bunul simt pretinde sa nu besi in public.
Ce-ar fi, bunaoara, s-auzi pe cutare
C-a basit in public doamna nu-stiu-care
Sau ca domnisoara, profesoara X,
S-a basit in clasa, ieri la 9 fix?
Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinte gratioase?
Ar fi socotite niste basinoase.
Dar ma-ntorc acuma iar la medicina
Sa-ti risti sanatatea pentru o basina?
Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public,
Fiindca eticheta cere sa fii pudic?
In privinta asta sunt pareri mai multe,
Cine-ar sta pe toate sa le mai asculte?
Astfel, dupa unii poti sa besi oricat
Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat.
Poti sa fii acelasi om cu demnitate
De le dai tacut drumu-n libertate
Asta-i o parere, una dintr-o mie
Dar morala spune ca-i ipocrizie.
Ce deosebire intre om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Cand te-arati in lume demn, gras si frumos
Si-n realitate esti un basinos?
Cati nu sunt din astia care bes de zor,
Parca stii vreodata ce-i la curul lor?
Dar ramane lege ca e indecent
Sa slobozi la gaze pe esapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai vine gazul fara voia ta.
Suiera si geme, cu prelung ecou
Iar tu ai nesansa sa fii la birou.
In astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci?
Din experienta eu va spun cinstit
Ca nicicand in viata nu am indraznit
Sa recurg la scuze, ar fi fost mai rau
Sa roseasca lumea toata-n jurul meu.
Am tarsit un scaun, am facut ceva,
Ca sa nu se creada c-am basit cumva.
Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit
S-au facut si altii ca n-au auzit.
Chiar si-ndragostitii cand admira luna,
Cu sau fara voie, scapa cate una
Dar cu-o tuse seaca, bine regizata
Sau cu-o melodie mai pe nas cantata
Fac sa se ascunda tot, a poezie,
Chiar si nedorita, scurta galagie
Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant
Si care ne-ncurca viata pe pamant.
Dar astfel de cazuri cand ipocrizia
E asociata chiar cu poezia,
Crime moralistii nostri le socot.
Caci morala-si baga nasul peste tot.
In final, tot omul se intreaba trist:
Sa asculti de medic sau de moralist?
Si-ar mai fi un lucru, fara vorba multa:
Ce te faci cu curu’, daca nu te-asculta?
Posted in Uncategorized | Comments (10)
Variante posibile :
1. De ciuda.
2. Are nevoie de un scutec nou.
3. Sa atraga atentia.
4. A realizat ca o sa devina, in scurt timp, adult.
5. Din cauza incalzirii globale.
6. Prevede rezultatul alegerilor.
7. De kiki.
Posted in Uncategorized | Comments (31)
Disperare…
Manunchiul meu de chei nu este in buzunarasul lui, buzunarasul este deschis, ceea ce inseamna ca :
* ori le-am pierdut – desi nu-mi imaginez cum s-ar fi putut intampla asta…daca ar fi cazut, ar fi facut un zgomot destul de mare, care m-ar fi trezit din somn.
* ori le-am uitat acasa – ipoteza plauzibila, dar inca neconfirmata.
Se zice ca atunci cand te intorci din drum iti merge rau – n-am crezut niciodata in prostiile astea. In dimineata asta m-am intors nu de una, ci de doua ori : odata imi uitasem telefonul, a doua oara m-am intors dupa umbrela. Si chiar imi spuneam : sa vezi ce rau o sa-mi mearga acum, hi-hi !
In drum spre serviciu, m-am oprit la magazin sa-mi iau de-ale gurii. Cand am ajuns la casa si ma pregateam sa-mi platesc produsele, am vazut buzunarasul de la geanta deschis si imediat m-am panicat. Am pieptanat tot magazinul, chiar am convins-o pe tanti de la casa sa anunte prin statie marea pierdere. Am scotocit toate imprejurimile magazinului, refacandu-mi traseul initial, am intrebat la posta, la farmacie, i-am intrebat chiar si pe gunoierii de pe strada…
Desigur ca ar fi fost mai simplu sa sun acasa si sa-mi intreb co-dependentul : vezi cumva pe-acolo cheile mele ?
Numai ca – ghinion ! – co-dependentul meu are telefonul inchis, bateria descarcata…Mrrr…Ca de multe ori cand am nevoie sa-i vorbesc. Pacat ca telepatia nu functioneaza.
Cred ca sunt destul de responsabila si ma mandresc cu faptul ca nu prea pierd chei, telefoane sau alte obiecte care nu sunt indispensabile, dar sunt necesare si a caror pierdere genereaza frustrari. Asa ca tot mai sper ca le-am uitat pe vreo masuta, noptiera, ceva si ca toata povestea va avea un happy-end.
Mananchiul mult-iubit continea : una bucata cheie de la intrarea in bloc, una bucata cheie de la apartament, una bucata cheie de acasa din Romania, una bucata cheie de la dulapiorul de la munca, una bucata cip de la vendomat, una bucata flash de vreo patru giga…Plus una bucata breloc foarte dragut cu Happy Beans…
Va urma…
Raspunsul salvator a venit de abia la doua ore dupa pranz, cand deja atinsesem o stare de liniste zen si resemnare : am uitat cheile acasa…Furtuna-ntr-un pahar cu apa !
Vedetele Zilei
Posted in Uncategorized | Comments (0)
Mi-a trimis taica-miu un link despre cum sta treaba cu computerele la birou – cred ca filmuletul cu pricina i-a amintit cumva de odrasla lui prea-iubita.
(Si sa nu-mi aud : e vecheee…!)
Posted in Uncategorized | Comments (0)
