Traseul galben – colectia de senzatii
Posted on | August 24, 2010 | 6 Comments
Ei
Posted on | August 24, 2010 | 2 Comments
Vii tiptil, ca şi o jale
Ieşi ca o răscruce-n cale
Nici nu ştiu, de cum ajungi,
Dacă plouă, dacă plângi
Hainele ţi le înmoi
În zeamă de struguri noi
Frunze rugineşti, ba arzi
Afumi cu răşini din brazi
Cu piciorul tău cel gol
Urme moi laşi în nămol
Faci aşa dintotdeauna
Îmi suceşti la spate mâna
Şi apoi, ca un făcut,
O iei iar de la-nceput
Mă laşi gol, mic, inutil
Din om mare faci copil
Nu veni, că n-are rost
Anul asta sunt un prost
Pleacă de unde-ai venit
Anul asta am murit.
Întocmai ca atunci
Posted on | August 24, 2010 | 3 Comments
Ca atunci când ai o bubă, ca atunci când îţi miros hainele a mucegai, ca atunci când te holbezi la nişte roţi care nu se învârtesc, ca atunci când te trezeşti gol, ca atunci când nu mai ştii să fi fost plin, ca atunci când nu mai simţi, poate doar că nu mai simţi, ca atunci când ai două, poate trei vieţi paralele, ca atunci când ai multe şi nu trăieşti niciuna, ca atunci când ţipi degeaba, ca atunci când priveşti printre bare, ca atunci când doare fără să doară, ca atunci când o iei razna, ca atunci.
Fără umbră
Posted on | August 24, 2010 | 4 Comments
Fac umbră pământului degeaba, degeaba, a zis, ca din senin, nu ştiu ce-i veni, şi, din ziua aceea, nu mai făcu umbră şi gata. Mergea aşa, om fără umbră, prin lumea largă, o ciudăţenie, ei drăcia-dracului, unde s-a mai văzut, om fără umbră. Îl întrebau cei cu umbră unde-i este umbra şi el răspundea simplu, că nu mai vrea să facă şi nu mai face. Şi n-a mai făcut, că n-a mai vrut şi gata. Şi voi tot degeaba faceţi umbră, aflaţi de la mine, a mai convins şi pe alţii să nu mai facă şi n-au mai făcut nici ei.
En avoir marre
Posted on | August 24, 2010 | No Comments
Je m’en fiche et j’en ai marre
Lumea este strâmbă, dar,
Tot privită prin pahar,
Se face dreaptă la loc,
Toarnă, hai, că n-o fi foc…
C’est ma façon de faire de la musique sans musique.
Traseul galben – colectia de ciuperci
Posted on | August 23, 2010 | 4 Comments
Pisicuţa
Posted on | August 22, 2010 | 6 Comments
Puzzle
Posted on | August 21, 2010 | 6 Comments
Toti suntem aici pentru a construi un puzzle.
Unii primesc piesele, dar nu stiu ce sa faca cu ele.
Altii stiu ce sa faca cu ele, dar le e prea lene.
Unii se plictisesc pe la mijlocul jocului si il abandoneaza.
Unii au rabdare sa-l faca pana aproape de sfarsit si se lasa pagubasi in ultimul moment.
Unii il recompun constiinciosi, il termina, apoi parasesc jocul.
Altii parasesc jocul inainte de a-l incepe.
Unii mai pun o piesa, se mai scarpina in cap, se mai scobesc in nas, mai pun o piesa.
Altii se intreaba la ce bun.
Unii isi angajeaza oameni care sa le recompuna puzzle-ul.
Altii traiesc numai pentru a recompune puzzle-ul pentru altii.
Unii nici nu primesc piese.
Altii primesc toate piesele de care au nevoie si le arunca pe apa sambetei.
Unii aseaza piesele cu sila, visand la partide de sah.
Altii nu-si imagineaza ca ar putea sa faca altceva decat sa recompuna puzzle-ul.
Povestea cu oaia
Posted on | August 21, 2010 | 4 Comments
A fost odata o oaie, asa incepe povestea cu oaia. Pe scurt, ca sa nu plictisim publicul si asa bombardat din toate partile de tot felul de scenarii mai mult sau mai putin plauzibile si sa nu-i suprasolicitam creierul, obligandu-l sa-si foloseasca mai mult de cele cateva procente din intreaga lui capacitate, oaia noastra s-a trezit promovata peste noapte. A fost facuta, din oaie oarecare, o oaie importanta. Pana mai ieri păştea alaturi de alte oi cam la fel de behăitore ca si ea. Era tunsa, era mulsa, era de prasila. Acum, dintr-o data, avea niscaiva atributii de cioban. Ah, ce poveste previzibila… Desigur ca oaia a uitat curand ca e oaie, asa cum bine intuiti. Si nici iarba n-a mai mancat, ca incepuse sa-i cam puta. Manuia bâta mai ceva ca un cioban experimentat si-si facuse o pasiune din a o ondula pe spinarile cainilor si a celorlalte oi. Alo, ce faci ? Dai in noi ? Ai uitat ca esti si tu o oaie ? Oile incepusera sa se cam razvrateasca. Numai ca oaia-cioban avea ceaţă pe creier si se simtea bine cu bâta-n mână.
Intr-o zi, nevestei stapanului turmei, borţoasă in luna a sasea, i se facu pofta de friptura. Imi crapa maseaua de pofta. Argumentul, trebuie sa recunoastem, era destul de solid. Stapanul turmei, familist convins si sot mereu atent la poftele nevestei, dadu fuga la stana si, printr-un gest scurt, alese oaia buna de friptura. Asta, zise, ca e cam nervoasa.
Arbitrul cel liber (aberatie mica)
Posted on | August 20, 2010 | 6 Comments
Am auzit ca daca stai prea mult pe scaun faci hemoroizi, iar daca stai prea mult in picioare faci varice. N-as putea sa aleg intre varice si hemoroizi, sunt nasoale amandoua, asa ca am ales sa ma tarasc pe burta. Avantajul e ca mi-a crescut o casa in spate. Dezavantajul e ca am inceput sa las o dâră vâscoasă. E un risc pe care mi l-am asumat in cunostinta de cauza. Doar asa am descoperit ca intotdeauna am de ales. Apoi am auzit alta chestie : ca e mai bine sa fii bogat si sanatos decat bolnav si sarac. Si am zis sa-l pun pe arbitrul cel liber sa aleaga pentru mine. Arbitrul cel liber a ales prima varianta, aia cu starea materiala de invidiat si cu starea de sanatate atat de buna, sa zici ca sunt nemuritor, nu alta. Ca doar il platesc bine. Azi sunt bogat si sanatos pentru ca asa am vrut eu, adica arbitrul meu liber. Azi am mai auzit una : ca iarna nu-i ca vara. Poate la saraci, ei constata pe pielea lor daca vorba asta e adevarata sau nu. Pentru mine, iarna chiar e ca vara si vara e ca iarna, ca am si centrala termica, si instalatie de aer conditionat, si bani sa platesc intretinerea, si tot.
Ai de ales ! Alege acum sa fii bogat si sanatos !
-
-
DESENELELELE
